Visul lui Petru Rareş

După moartea lui Ştefan cel Mare, a urmat pe tronul Moldovei fiul său, Bogdan, apoi fiul acestuia, Ştefăniţă-Vodă şi în urmă, Petru Rareş frate cu Bogdan.

Despre Petru Rareş se povestesc următoarele:

Fiind frate vitreg cu Bogdan-vodă, Petru Rareş nu a putut trăi la curtea domnească, ci a trebuit să plece în lume. Fiind om harnic, el s-a ocupat cu comerţul, cumpărând peşte la Galaţi şi aducându-l spre vânzare, cu carele, în nordul Moldovei.

Într-o seară, poposind cu carele de peşte lângă râul Bârladului, s-a culcat obosit de drum. A visat că dealul aflat de cealaltă parte a Bârladului şi cel de dincoace erau de aur, cu dumbrăvi cu tot şi amândouă se închinau lui. Dimineaţa, deşteptându-se din somn, a povestit visul argaţilor săi de la care. Aceştia au zis:

Bun vis ai visat, jupâne! Cum vom sosi la Iaşi şi la Suceava, vom vinde tot peştele.

Au înjugat apoi boii şi au dat să pornească; dar ce să vezi! Înspre Rareş venea o ceată mare de boieri şi oameni din popor, care strigau cu toţii:

— Trăiască domnul nostru, Petru-Vodă!

Murise Ştefăniţă-Vodă şi poporul alesese ca domn pe Petru.

Acesta a dăruit carele, cu peşte cu tot, argaţilor şi a plecat la Suceava, unde era scaunul domniei.

Petru Rareş a fost un domn viteaz, care a avut multe lupte cu leşii şi cu ungurii. A fost cel dintâi domn care a vrut să unească Ardealul cu Moldova. Dar nu a putut, pentru că turcii l-au ameninţat cu război, de va încerca aceasta.