Sabia lui Ştefan-vodă

Se povesteşte că Ştefan-Vodă, când era aproape să moară, a luat ocheana şi s-a uitat în jos peste draga lui Moldovă, s-o vadă bine de tot şi să moară măcar cu ea în gând.

Şi cum se uita Ştefan-Vodă aşa, a zărit venind asupra lui, din şepte părţi, şepte neamuri pline de duşmănie. Atunci bătrânul domn luă sabia lui ş-o împlântă într-un perete, grăind către cei ce stăteau în preajma lui:

Dragii mei, de-a veni vrăjmaşul şi va cere să vă supuneţi lui, spuneţi că îngenuncheaţi, numai şi el să-şi arate puterea dacă-l vrednic să fie stăpân. Şi el va întreba, cum? Iar voi să-l răspundeţi: „Să scoţi sabia asta împlântată de Ştefan al nostru pe patul morţii”.

Şi Ştefan a murit.

Duşmanii au sosit pe rând şi au dat cu ochii de sabie şi au aflat de istoria ei şi-au încercat puterile, dar ca s-o scoată, pace! Şi de asta n-a fost Moldova în veacuri cotropită.