*
Şi cum era cea de a trei sute şaisprezecea noapte micuţa Doniazada, odată isprăvită treaba sultanului cu Şeherezada, strigă din ungherul unde sta ghemuită:
O, sora mea, mă rog ţie, ce mai aştepţi ca să începi povestea cea făgăduită cu frumoasa Zumurrud şi cu Alişar, fiul lui Glorie?
Iar Şeherezada, zâmbind, răspunse:
Nu aştept decât îngăduinţa sultanului acesta bine crescut şi hăruit cu purtări alese!
Atunci sultanul Şahriar grăi:
Poţi!
Şi Şeherezada spuse:
