97 CORBUL ȘI VULPEA

Corbul ținea o bucățică de caș în gură și zbură sus intr-un copac ca să ospăteze. Iar o vulpe trecînd pe acolo îl văzu și-i zise :

— Îmi este drag să te aud cîntînd, căci de mult am plăcere să mai aud glasul tău.

Corbul, auzind acestea, se îngîmfă de mîndrie și, deschizîndu-și gura, începu a croncăni și-i căzu cașul din plisc. Iar vulpea merse de-l luă și îl mîncă, zicînd cătră corb :

— Jupîne corbule, la toate ești gingaș și frumos, numai la minte ești prea prost.

Învățătură : Așa și oamenii cei vicleni, laudă pe cei mai proști ca să-i poată amăgi și să le ia ceea ce au.