73 Măgarul și calul

Un om avea un măgar și un cal, și-i încărcă pe amîndoi cu unele și cu altele, și așa pornindu-i la drum, stăpînul mergea în urma lor. De la o vreme, măgarul, simțindu-se prea împovărat, zise cătră cal :

—Ia-mi, te rog, ceva din spinare de mă mai ușurează puțin.

Dar calul nevrînd să-l ajute de loc, bietul măgar mai merse cît merse și deodată căzu jos mort sub greutatea poverii lui. Atunci stăpînul luă și puse pe cal toată sarcina ce o dusese măgarul; iar calul mergea acum pe drum și plîngea zicând :

— O, nemernicul de mine ! Căci nu vrusei să iau puțină povară de pe tovarășul meu ! El muri din pricina asta, iar eu trebuie să, duc acuma și povara lui toată, ba încă-mi puse în spinare și pielea lui.

Învățătură : Se cuvine ca cei ce pot să ajute și să sprijinească pe cei neputincioși, pentru ca și, lor să le fie bine și spre folos.