74 OMUL ȘI URIAȘUL

Un uriaș făcuse prieteșug cu un om într-o vreme de iarnă, mîncînd și bînd amîndoi, împreună. Omului odată fiindu-i frig, apropia degetele de gură și le încălzea, iar uriașul îl întrebă că de ce face așa. Omul îi răspunse : ca să-și încălzească degetele. Apoi, la vremea mesei aduseră bucate calde ca să mînînce, și-omul începu a sufla în lingură ca să se mai răcească ciorba, fiind prea fierbinte, cînd uriașul iarăși îl întrebă :

— Acum de ce sufli în bucate ?

Iar omul răspunse :

— Suflu ca să nu-mi frigă gura.

Auzind asta, uriașul zise :

— De-acum înainte mă las de prieteșugul tău, de vreme ce tu scoți din gura ta și cald și rece, sau dulce și amar.

Învățătură : Așadar trebuie să fugim fieșteeare din noi de prietinii aceia al căror euvînt nu e la fel, care una. zic cu vorba, și alta fac cu fapta.