6 Mîţa (pisica) și cucoșul

Mâța, prinzînd un cucoș și vrînd să-l mînînce cu pricină binecuvîntată, îl învinovățea zicînd că-i de prisos oamenilor, căci strigă noaptea și nu-i lasă să se odihnească ; iar el răspunzînd că pentru folosul lor face aceasta, ca să-i deștepte la lucrările ce au de sfîrșit, mâța iarăși îl învinuia, că-i fără de rușine și împotriva firii, fiindcă calcă pe mama și pe surorile sale; iar cucoșul îi răspunse că și aceasta tot spre folosul stăpînilor săi o face, ca să capete ouă multe. Atunci mâța îi zise :

— Cu toate că tu ești bun pentru multe lucruri și ai adevărate răspunsuri, dar eu n-oi rămînea flămândă.

Și așa tot l-a mîncat.

Învățătură : Firea cea rea de bunăvoie păcătuiește, și de cumva sub chip bun și adevărat nu poate face asta, tot gîndește să facă răul — și-l face oricum poate.