4 Vulpea și ţapul

Vulpea și țapul, însetați fiind, s-au coborît amîn-doi într-o fîntînă ; iar după ce și-au potolit setea, țapul căutînd să iasă afară, vulpea-i zise :

— Curaj ! căci am aflat un mijloc prin care emîndoi să ne putem mîntui. Deci stai drept și picioarele de dinainte proptește-le țeapăn de părete, iar coarnele pleacă-le ceva mai jos, și eu mă voi sui pe umerii tăi și pe coarne și voi sări afară, apoi te voi scoate și pe tine din fîntînă.

Ţapul toate acestea îndată le-a îndeplinit, iar vulpea, văzîndu-se afară, juca de bucurie împrejurul fîntînii, pe cînd țapul dinlăuntru o înfrunta că nu se ține de făgăduială.

— Apoi — îi răspunse vulpea — de-ai avea tu atîta minte în cap, cîți peri în barbă, nu te-ai fi coborît în fîntînă mai înainte de a te fi gândit cum vei ieși dintr-însa.

Învățătură : Omul înțelept se cuvine ca mai întâi să se gindească la sfîrșitul lucrurilor și apoi să se apuce să le facă.