A picat frunza de nuc,

Vine vremea să mă duc,

Frunză verde ochişele,

Mă apucă dor şi jele:

Frunză verde de mohor,

Să mă duc d’aici cu dor,

Mândruţo, cu dorul tău,

Să-mi ajute Dumnezeu!

Şi mă rog, mândră, de tine,

Pân’oiu fi în ţări străine.

Te gândeşte şi la mine,

Gândeşte, mândro, gândeşte,

Că dorul mă prăpădeşte!