La casa cu crucea-naltă

Merge lumea fermecată,

Vinu-i bun, măsura-i mică,

Beau voinicii de-l despică;

Nu se-ndură să se ducă.

Cine trece se opreşte,

Bea vin bun, punga goleşte,

Dimineaţa se căieşte,

Şi singur mereu gândeşte:

Cine să poată să facă

S-o vadă şi să nu-i placă?

Din patru boi cu doi pleacă,

Iar cine trece călare,

Cheltueşte tot ce are;

Dacă n-are-n buzunare,

Pleacă cu şaua-n spinare,

Şi strigă în gura mare:

Bat-o crucea ursitoare,

Care m-a ursit pe mine,

De-am venit aci la tine.