Frunză verde măr pălit,

S’a dus mândra ce-am iubit;

Frunză verde d’a din crini,

Te-ai dus mândră, nu mai vin...

Frunză verde de mohor

Când o fi mândră să mor,

Să spui tu oamenilor

Să mă ’ngroape în obor,

În oboru oilor,

C’am murit de dragul lor;

Frunză verde d’a din pruni.

Pe mormântul meu să pui

Să-mi pui mândro tot cununi:

Cununi de viorea

Să le vadă maica mea,

Cununi de iarbă domnească

Oile să le cunoască,

Şi să zică ’n jalea lor,

C’a murit neică de dor.

De dorul oiţelor,

De dorul fetiţelor . . .