Peste vârful Oltului

Suflă vântul codrului.

Rupe meri şi rupe peri,

Şi desparte pe doi veri,

Rupe iarbă şi trifoiu,

Ne desparte şi pe noi.

Pe noi, mândro, amândoi,

Şi cine ne-a despăi’ţit

Fie-i moartea din cuţit!

Şadă ’n sânge până ’n brâu

Si-l mânce viermii de viu!

*

De ne-a despărţit bărbat,

Piară necuminicat!

De ne-a despărţit femie,

Cu funea ’n grumaz să stee!

De ne-a despărţit vre’o fată,

Cununia nu ş-o vadă!

De ne-a despărţit fecior,

Fie-i moartea din topor.

Din topor fără rugină,

Să moară fără lumină!