Îngheaţă apa Nistrului

În fundul pământului;

Dar nu ’nghiaţă de ger mare,

Ci de mare supărare

Că în lume nu să poate

Ca pi-o soră al ei frate

Să o ieie de nevastă.

— Oleu! frate de crai mare,

Tari mi-i durerea mare!

Du-te tu din ţară ’n ţară,

Ie-ţi muiere şi te ’nsoară.

— Of tu, soră în ţări am fost

Şi ştiu fetele de-a rost:

Fă-ţi colac din nouă grâie,

Şi haidem la cununie.

— Oleu! frate de crai mare.

Tari mi-i durerea mare!

Ian să mergi în casă

Şi să cauţi şe-i pe masă;

Cată cartea giumătate

Să te lepezi de păcate,

Că din neamul creştinesc

Nu din neamul tătarăsc.

Dar şel frate de crai mare

Nişi că milă nu o are,

El la nuntă a plecat.

Vreme gre s’o ridicat,

Sâ ’nora şi fulgera,

Beznă mare se făcea.

Soarele s’o ’ntunecat.

În biserică-au intrat,

Sfinţii ’n genunchi au chicat,

Icoanele-au lăcrimat;

Dar icoana Preşestei

Din fundul bisericei

Cu glas mare-a cuvântat:

— Popă, popă, blăstemat,

Nu cununa, faşi păcat!

Unde ’n lume să mai poate

Ca pe-o soră să ie frate?

Popa tare s’a speriat

Şi din gură-o cuvântat:

— Mulţi cari eu am cununat

Dar icoană n’au lăcrimat

Hai! plecaţi d’aşi afară,

Că păcat cu voi e mare!

Dar şei frate de crai mare,

S’a uitat la sfântu soare,

Că lumină nu mai are;

Soarele s’o întunecat,

Luna ’n sânge s’o ’necat.