Frunză verde trei văzdoage,

Rage Buga ’ntre priloage,

Mândra din grădină

Râde şi-l îngână.

— Frate taci, nu mă ’ngâna

Că ’n grădină ’ţi-oiu intra

Şi florile ’ţi-oi sfărma,

Că nu rag de dorul tău

Rag după stăpânul meu.

Păn’ ce mai trăia stăpânul

Mâneam fânul

Cu stogul

Săricică cu drobul

Şi apa cu izvorul.

De când mi-a murit stăpânul

Mănânc fânul

Cu pala,

Săricica cu mâna

Şi apa cu ciutura

De mă pot sătura!“