Hei! Darie s'ar ascunde

Şi-ar fugi dar n’are unde,

Căci potira năvăleşte

Şi mereu îl strâmtoreşte.

Astăzi Darie a fi prins,

Mândra-i leşina de plâns;

El cu jale şi-o priveşte

Şi din gură mi-i vorbeşte:

— Surioară draga mea,

Iată vine vremea grea,
Potiraşii se ivesc
Se ivesc şi mă găsesc,
Şi m’or duce colo ’n zare
Sus la locul de pierzare,
Deci te rog şi te poftesc,
Dragă, până ce trăesc
Să-mi grijeşti de băieţei,
Dragii tatii mititei!
Să mi-i creşti cum vei putea
Să-i' fereşti de calea mea!
Şi de-or creşte mărişori,
Fi-ţi-vor mână de-ajutor!
— Of! bărbate bărbăţele,
Amar de zilele mele!
Căci pe iarnă n’am nimica,
Casa-mi cade şi se strică,
Şi mi-s goi ca vai de ei,
Dragii mamii băieţei!
Tu nu-mi laşi nici o putere
Decât scârbă şi durere!
— Roagă-te iubita mea
În toată Duminica,
Roagă-te lui Dumnezeu
Şi te-a scoate el din greu
Cu puternica sa mână.
Căci tu nu poţi fi de vină
Pentru păcatele mele
Ce-mi iscară atâtea rele,
Ştiind cum că toate aceste
Dumnezeu le rândueşte,
Voind sa fiu pedepsit
Căci mult i-am păcătuit;
Dar să-l rogi şi pentru mine;
Cearcă totul să faci bine,
Ceeace n’am putut eu,
Face prin tot traiul meu;
Şi mereu prin rugăminte
Să-ţi aduci de mine aminte
Să dea câte-o leturghie
Pentru ca să-mi ierte mie.
Căci eu pentru cas’am tras
Groaznic chin şi mult necaz.
Când prin codri m’ascundeam
Nopţi şi zile întregi pândiam
Şi pe cei bănoşi prindeam
Şi de bani îi despoiam,
Şi de câştigam ceva,
Ştii tu dragă, draga mea,
Cum veniam şi-ţi aduceam
Şi de tine mă îngrijiam?
— „Ah! Darie bărbaţele
Vai de steaua vieţii mele!
O! de ce nu mi s’a stins
Steaua de pe ceriu întins
De ce nu s’a stâns îndată
Năinte de-am fost fată,
Fată mare şi frumoasă
Când eram la tata ’n casă?
Stânsu-mi-s’ar lumina
Mai nainte de a-ţi da mâna,
Decât să rămân vădană
Fără casă fără hrană,
Fără milă de bărbat
Spre batjocura din sat;
Cu copiii mititei,
Dragii mamii frumuşei,
Lăsaţi pradă la duşmani
Ce n’au milă de sărmani!“