Lasa-ţi furca ş-fuslu-ţi, țini,

Ş-eşi-ni, vrută, tu pâlthiri

Eş-ni tu pâlthiri, vrută,

Cânticlu amel l-ascultă,

Si-ţi ospun d-îu acaţă vrearea

Di’la ocli apârnaşti

Şi la budzi nâvâleaşti,

Di la budzi-ţi chică-n sin

Di-şi acaţă arâdâţin'

Arâdâţin se acâţari

Vrearea no-ari vindicari

No-ari vrearea vindicari

Dicât maşi când omlu moari.

Lasă-ţi furca şi fusul

Şi ieşi, iubită, la fereastră,

Ieşi la fereastră, iubită,

Cântecul meu s’asculţi,

Să-ţi spui de unde începe iubirea.

Dela ochi începe (porneşte)

Şi la buze năvăleşte,

Dela buze-ţi pică în sân,

Unde prinde rădăcini.

Rădăcină de ar prinde,

Iubirea nu are vindecare,

Nu se mai vindecă iubirea,

Decât numai când omul moare.