Boaţea ta ca di birbil'u.
N-avdzâî nică nă oară,
Iu ş-cânta, moî iu ş-cânta
Ca pul'iu di primuveara;
O, ţe nu-ţi earai un pul'iu
S-tindu alaţu si-n’te acaţu,
Ş-tu cluvie şi-n’ti bag,
Cu mâna-n s-ti hrănescu
Cu oclul si nî-ti sorbu.
Vocea ta ca de privighetoare
O auzii, mică, odată
Cântând, cântând,
Ca pasăre din primăvară;
Vai că nu erai o pasăre,
Să întind laţ, să mi te prind,
Şi ’n colivie să mi te bag,
Cu mâna să mi te nutresc
Cu ochiul să mi te sorb.
(Ibidem)