Capita'n pre-analtu munte,

Yiug'iţi an' imnai mâratlu;

Câtă aschieri io vidzui

A tutl'ei l-'u putui;

Pizura ş-câvâliria

Si spulbira când mi videa;

Maşi un ocl'u di mueşată

N'-frânusi inima mârată,

Că di cându îl vidzui

N'-u putu, nu l'-u putui.

Căpitan pe munte înalt,

Douăzeci de ani umblaiu, sărmanul;

Câtă armată eu văzuiu,

Pe toată o bătui;

Pedestrimea şi călărimea

Praf se făcea când mă vedea;

Numai un ochiu de frumoasă

îmi frânse biată inimă,

Căci de când îl văzui,

Mi-o putu (învinge, eu) nu i-o putui.