„Feată, more, feată,

feată cu okl'ul lai,
cu cusitsa gălbină,
okl'ul lai, ka măsină,
gusă di arundură,

di la dumnidzău să z yină,

O, măi, dumnidzale,

dumnidzale mare,

fă u n kale mare,

tra să n yină astară,

să n yină tu munle a meale,

Bagă n ts fesea cu fluriile,

ș aidi după mine!

gura n ts ai ku tine

pirușana laie

apă kă n krepai”

„Dzoni ku okl-ul lai

Nu am tu tsi so dau!”

„Feață, mor rușață,

dă n fruntea tao,

fruntea, moi fruntea

fruntea cu fluriile.

bună n ts aveai fatsă

tsi n ts o vreai rușată?

bună n ts aveai gușă,

tsi n ts o vreai gurdane?

buni n ts aveai Tsoarile

tsi s lipsea lăpuzle?”

Fată ah fată

Fată cu ochi negru,

Cu cosița galbenă,

Faţă-ţi ca trandăfiru,
Ochiul negru ca măslina,
Gâtul de rândunică
De la Dumnezeu să-ţi vină.

Ah, Dumnezeule,

Dumnezeule mare,

Fă-o, pe drumul mare,

Să vină la mine în astăseară

Să-mi vină în braţele mele.

— Dă-mi fesul cu galbeni (împodobit)

Şi haide după mine!

Fetiţă cu cosiţă neagră,

Cu gura ce ai (adu-mi) apă,

Fiindcă sunt însetat.

— „Tinere cu ochiu negru,

Nu am de ce să o dau!“

— Fată, fa roşită (pe obrazi)

Dă-mi fruntea ta,

Fruntea, ah, fruntea,

Fruntea cu galbenii (împodobită).

Aveai frumoasă (bună) faţă,

De ce-ai dorit roşaţă?

Bun (frumos) ţi-aveai gâtul,

De ce mai doriai colan pentru gât?

Bune ţi-aveai picioarele,

Ce mai aveai nevoie de ciorapi? (încălţăminte)