Foaie verde, foaie lată,

Vai de copii făr-de tată!

Parcă sunt crescuţi din piatră!

Crescuţi în ţară străină

Fără tată, fără mumă!

Făr-de fraţi, făr-de surori,

Parcă sunt născuţi din flori.

Copii mari că se făceau

La ’mpăratul se duceau.

Şi din gur’aşă grăiau:

        — Să trăeşti Măria ta!

Spune-mi tu, care-i tata?

Spune-mi tu, pe maica mea?

Mă căznii eu întreg anul

Zahăr ca să fac pelinul,

Şi pelinul tot amar

Nu s’a mai făcut zahar!

Mă muncii o vară toată

Ca să tac streinul tată.

        Şi streinul

        Ca pelinul!

Mă urcai pe munţi de piatră

Să văd maică, să văd tată.

Mă urcai pe munţi de flori

Să văd fraţi, să văd surori.

Dar părinţii mi-au murit

Şi fraţii s-au prăpădit,

Şi mila s’a isprăvit!