Foicica macului,

Jelui-m’aş şi n’am cui.

Să mă jelui vântului.

Vântului, Crivăţului?

        Bate vântul,

        Arde câmpul,


Îmi lasă jalea şi gândul

Jelui-m’aş câmpului,

Câmpului şi drumului,

Dar mi-e câmpul pustiit,

Tot de jalea mea pârlit.

Jelui-m'aş drumului

Drumului, pustiului,

Dar nici el n’are putinţă:

Chinul meu n’are credinţă.

Jelui-m’aş codrului,

Codrului, voinicului:

Codrul are frunza verde


Şi pe mine nu mă vede,

Nu mă vede, nu mă crede.

Foaie verde măr pitic,

Numai zi, flăcău, nimic.

N’ai pierit cât ai fost mic

Dar acum, când eşti voinic!