Mult mi-e dor şi mult mi-e sete

Să văd frunza’n codru verde.Să mai strâng vr’o şapte cete!

Primăvara, mama noastră.

Suflă bruma din fereastră

Și zăpada de pe coastă,Să văd iar verzind în vale,

Să mă las iar pe cea vale

cu-o pereche de pistoale.

Frunza ’n codru cât se ţine

Toţi voinicii trăesc bine,Iară frunza dacă-l lasă,Toţi voinicii merg pe-a casă

Și la para focului

Zac de dorul codrului!

Frunză verde de mălaiu

D-ar veni luna lui Mai

Să-mi aud cerul tunând

Să văd norii fumegând:

Ierbuliţa ’n şesuri dând;

.........

Să mai văd focuri pe-afară

Cai în câmpuri nechezând

Și voinici pe plaiu suind.