Aoleo, frate răsneţ!Ce ne treci ca un drumeţ,

Şi nu vii să ne mai vezi?

Ori ne ştii morţi între vii,

Pe la noi de nu mai vii?

Ori ceva te-a amarât

Într’atât de ne-ai urât?

Ce ţi-am făcut să ne uiţi

La noi să nu te mai uiţi,

Ce te-a tras să te răsneşti

Şi să nu ne mai iubeşti?

Vină, vin ’ncai acum

Te mai abate din drum,

Că de când mi te-ai răsnit

Şi la noi n’ai mai venit,

Potecile îţi privesc,

Urmele ţi le jelesc,

Că pe unde tu călcai

Când veniai şi când plecai

Eu mereu le măturam

Şi cu flori le presăram:

Iar acum de când nu vii

Au crescut tot bălării,

Că de când ne-ai părăsit

Cărările-au înverzit,

Sufletu-mi s’a amărît,

Faţa mi s’a veşetejit,

Soarele s’a înegrit