Plânge-mă, mamă, cu dor

Că ţi-am fost voinic fecior

Şi de grijă ţi-am purtat

Ogorul ţi l-am lucrat;

Iar de când m’am cătănit

Vieaţa mi s’a otrăvit.

Că tânjesc în ţări străine

Şi tot plâng gândind la tine,

Mult mi-e dor măicuţă dor

De cel codru frăţior

Şi de stâna cea de oi

Şi de cântec din cimpoiu!

Mult mi-e dor, mămica mea,

De cea mândră viorea

Care mă iubeam cu ea!

Mult mi-e dorul ne’mpăcat

Şi mă ’ndemnă la păcat,

Să mă las de cătănie

Şi să fug la ciobănie,

Ori ce-a fi cu mine fie!