Către mine te jurai,
Dorule, odorule!
M’ai făcut de te crezui.
Dar cu altul te văzui,
Ş’acela mi-e frate bun,
Că pe nimeni tu nu ai,
Dorule, odorule!
Nu-mi vine să mă răsbun;
Poţi să-mi fii de-acum cumnată,
Că de mine eşti lăsată.
Cu foc mare blestemată
Şi de mine-n veci uitată !
(Ibidem).