Meşterii grăbia,

Sforile ’ntindea,

Locul măsura

Şanţuri largi săpa

Şi mereu lucra,

Zidul ridica;

Dar orice lucra,

Noaptea se surpa!

A doua zi iar,

A treia zi iar,

A patra zi iar,

Lucra în zadar!

Domnul se mira,

Şi-apoi îi mustra,

Şi-apoi se ’ncrunta

Şi-i ameninţa

Să-i puie de vii,

Chiar în temelii!

Meşterii cei mari,

Calfe şi zidari,

Tremura lucrând,

Lucra tremurând,

Zi lungă de vară

Ziua până'n seară;

Iar Manole sta,

Nici că mai lucra,

Ci mi se culca

Şi un vis visa,

Apoi se scula

Şi-astfel cuvânta:

„Nouă meşteri mari,

Calfe şi zidari!

Ştiţi ce-am visat

De când m’am culcat?

O şoaptă de sus

Aievea mi-a spus,

Că oriceam lucră

Noaptea s’o surpa,

Pân’om hotărî

În zid a zidi

Cea-ntâi soţioară,

Cea-ntâi surioară,

Care s’o ivi

Mâini în zori de zi,

Aducând bucate

La soţ ori la frate;

Deci, dacă voiţi

Ca să isprăviţi

Sfânta mănăstire

Pentru pomenire,

Noi să ne-apucăm,

Cu toţi să jurăm,

Şi să ne legăm

Taina s’o păstrăm,

Şi-orice soţioară,

Orice surioară,

Mâini în zori de zi,

întâi s’o ivi,

Pe ea s’o jertfim,

În zid s’o zidim.