13 februarie.

Anne-Marie Callimaki s-a înapoiat de doua zile de la Londra şi ne povesteşte de pe acolo. Cala-toria de la Paris la Londra şi viceversa, de unde era în vremurile bune o plimbare de nimic, a devenit acum un adevărat „voiaj” şi tine o zi, doua sau trei… Peste Mâneca, o singura linie Boulogne-Folkestone, şi vapoarele – unul singur pe zi într-un sens şi în altul – nu circula decât 20 de zile pe luna, fara sa se spună în ce zi nu trec. Daca călătorul are nenorocul sa cada peste o zi în care nu se trece, trebuie sa aştepte 24 de ore la Boulogne sau la Folkestone. Dar afara de aceasta mai sunt şi alte cauze de întârzieri. Ceata, marea prea agitata (care poate sa rupă minele de pe linia Dover-Calais şi sa le împingă spre vest), ordinele Amiralităţii, capriciul autorităţilor locale sunt tot atâtea motive de amânare a pornirii vapoarelor. Pe calea aeriana, avioanele pleacă sau nu pleacă – uneori nu pleacă 2-3 zile, fiindcă sunt silite sa zboare foarte jos, sub nori, înălţimile fiind exclusiv rezervate avioanelor militare – şi foarte jos e foarte des ceata. Când pleacă, nu se ştie pe ce aerodrom se coboară fie în Anglia, fie în Franţa. Formalităţile de plecare şi de trecere dintr-o tara într-alta sunt nesfârşite. Vize pe paşaport, permis special militar de trecere, declaraţia banilor posedaţi (nu se mai poate ieşi din Anglia decât cu maximum 19 livre şi din Franţa cu cel mult 2.000 de franci) şi cate şi mai cate. Desi ambele tari sunt unite pe hârtie, în ce priveşte masurile economice şi monetare, restricţiile şi greutăţile de tranzit intre ele sunt mai mari decât intre Franţa şi tarile neutre de pe continent… Anne-Marie a făcut călătoria Paris-Londra cu avionul şi a trebuit sa meargă trei zile de-a randul la aeroport: într-o zi n-a avut actele în regula, într-alta n-a mai avut loc în singurul avion care pleca – a treia zi în fine a putut sa plece. La înapoiere, aeroplanele nemaicirculand din cauze diverse, trei zile, a plecat din Londra la ora 9:00 seara, a ajuns la Folkestone la ora 11:00, s-a îmbarcat imediat, dar vaporul n-a pornit decât a doua zi la ora 10:00. A sosit la Paris la ora 8:00 seara, făcând astfel 23 de ore de la Londra la Paris… Helene Morand (născută Chrissoveloni) a stat 48 de ore pe vapor, la Boulogne, caci, odată îmbarcat, călătorul este considerat ca ieşit din Franţa – respectiv din Anglia – şi nu mai poate cobori pe uscat…

Intre Calais şi Douvres este aşezată o perdea de mine ancorate, la diferite adâncimi prin care nu se poate trece; în plus, nenumărate vase mici de război patrulează tot timpul intre cele doua coaste. Curentul canalului fiind de la est spre vest, minele flotante (inamice) nu pot peregrina în direcţia vest-est, aşa încât înspre ieşirea în Atlantic, englezii se mulţumesc cu o patrulare continua care sa împiedice submarinele sa treacă. Cu acest sistem de apărare, anglo-francezii n-au avut pana acum nici un accident de semnalat pe linia Folkestone-Boulogne…

Ca atmosfera generala, contrariu stărilor din 1914, calm complet la Paris şi enervare destul de mare la Londra. Liniştea Parisului se explica prin faptul ca războiul nu e purtat pe teritoriul Franţei, ca lupte nu sunt, nici incursiuni cu aeroplanele, astfel încât francezii, în afara de restricţii foarte limitate şi de întunericul străzilor noaptea, nu suferă de război. Dimpotrivă, toate pierderile pe mare şi veşnică ameninţare a Londrei de a fi bombardata exasperează pe englezi. De data asta, daca războiul ar continua în acelaşi ritm, francezii ar putea spune ca se vor bate „pana la ultimul englez”. In consecinţă, Anne-Marie a putut sa constate „mult mai multa simpatie pentru pace” în Anglia decât în Franţa – în cercurile „mondene”, bineînţeles.

Regim dictatorial la Londra şi Paris.

Enervarea englezilor împotriva războiului se mai datorează şi faptului ca toate obiceiurile lor au fost răsturnate şi ca efortul războiului apasa mai greu decât oriunde asupra cetăţeanului. Impozitele au ajuns sa ia 17 şilingi din fiecare livra de venit. Oameni din cei mai bogaţi au trebuit sa plece din casele lor, fiindcă nu mai puteau face fata cheltuielilor. Anne-Marie citează pe lady Cunard, multimilionara, care s-a mutat într-o camera de hotel, pe ducele de Wesminster, care s-a retras la tara şi a pus „de închiriat” pe casa sa din Londra ca sa nu mai plătească colosalul impozit pe locuinţe, pe lord Lloyd, care s-a instalat la Winston Churchill etc. etc. Serile la Londra sunt îngrozitoare. E o negura absoluta şi pe lângă „black out-ul” londonez, întunericul Parisului pare o iluminaţie… Accidentele sunt atât de numeroase, încât au pierit la Londra din cauza întunericului aproape tot atâţia oameni decât pe mare… Caci la lipsa oricărei lumini (Semnalele pe străzi au fost reduse la simple cruciuliţe, roşii, verzi sau galbene, care abia se vad. Lămpile de buzunar nu pot fi îndreptate decât în jos, spre trotuare, si, ca sa intri într-o casa, nimereşti întâi în trei uşi greşite.) se mai adăugă la Londra şi ceata… şi cu toate astea, niciodată nu s-a mâncat atât de bine, la Paris şi la Londra, şi nu s-a chefuit atât în dosul obloanelor trase…

În Anglia, ca şi în Franţa de altminteri, regimul e dictatorial. Chamberlain face ce vrea şi îşi schimba miniştrii cum n-au mai fost niciodată schimbaţi în Anglia. Îşi bate chiar joc de ei. Pe fostul ministru al Propagandei, lordul Mac Millian, l-a scos sub pretext ca nu putea, ca lord, sa ia parte la dezbaterile Camerei Comunelor şi l-a înlocuit cu unul care nu era nici deputat în Camera Comunelor, nici lord!

Pe Hore Belisha l-a schimbat din cauza nemulţumirii armatei, e sigur. Hore Belisha „a vrut sa împingă spre stânga o organizaţie proasta de dreapta”. Ofiţerii urmau sa nu mai fie aleşi decât dintre oamenii ieşiţi din front. Toate tradiţiile militare engleze, bune, rele, erau răsturnate. Numise inspectori civili care sa controleze pe front starea sanitara a trupelor, hrana şi curăţenia lor. Dispreţul lui fata de „marii generali” mersese pana a primi „in pijama” pe generalii Gort şi Gamelin… Nu mai mergea… Mai era şi faptul ca era ovrei. „De alta naţionalitate” ziceau englezii disciplinaţi…

După Anne-Marie, Anglia decide astăzi tot şi Frântă a ajuns sa fie „singurul Dominion” adevărat fidel al Coroanei Britanice… Directivele Angliei sunt insa departe de a fi stabile, aşa încât şi politica de război pana la nimicirea Germaniei ar putea sa se schimbe într-o buna zi. De unde englezii s-au opus şi au făcut sa se renunţe la planul lui Weygand de atac asupra Kaucazului, acum tot englezii vorbesc despre necesitatea creării unui front oriental şi au început să-l pregătească serios… Rusia e foarte prost văzută în cercurile engleze şi toată lumea e convinsa ca războiul va trebui îndreptat şi împotriva Sovietelor. Noi, după câteva zile de supărare (afacerea petrolului), suntem iarăşi bine văzuţi. Ţâlea a lucrat bine, dar cine a contribuit mai mult sa restabilească situaţiunea noastră ar fi fost Cancicov (Amicul Cancicov nu mi-a vorbit de o misiune la Londra; poate ca i s-a dat după ce a plecat. Acum pricep de ce s-a întâlnit cu Kaufman la Londra, şi nu la Paris…), care a explicat ce vrem şi ce urmărim – şi a avut darul sa convingă…

Prime pentru denunţători.

Ministerul de Finanţe a primit următoarea denunţare: „Domnule ministru, Înţelegând a beneficia de dispoziţiile legilor fiscale, devizelor şi apărării patrimoniului public (E vorba de prima acordata denunţătorilor), am onoarea a va aduce la cunoştinţă următoarele:

În Strada Dionisie nr. 19 se afla Direcţia Generala a Uzinelor Malaxa. In fruntea acestor uzine, de la fundarea lor, se afla dl ing. N. Malaxa. Acesta, sub diverse forme, s-a sustras de la plata impozitelor, cifrei de afaceri etc., întrebuinţând diferite sisteme de contabilizare.

Evaziuni fiscale: Pentru camuflarea diferitelor beneficii care în decursul anilor de la 1930 pana la 1939 luna octombrie au atins suma de lei 388.000.000 – s-au operat în conturile de fabricaţie diferite posturi fictive, operaţiunile fiind înregistrate cu textele: „Spese diverse”, „Cheltuieli cu personal”, „finisaj” (?) etc., „cheltuieli de reprezentare”, „completarea operaţiunilor de fabricaţie”, „diferenţe de curs” etc. Toate aceste înregistrări sunt acoperirea sumelor ridicate de dr. ing. N. Malaxa, pentru care acesta nu a plătit nici un fel de impozit. Evidenta acestor sume se afla trecuta într-un registru personal al dlui Malaxa, care se afla închis în biroul sau de la adresa de mai sus. Operaţiunile sunt trecute în majoritatea lor de către dra Hulubei, care poate da toate lămuririle necesare pentru luminarea acestor operaţiuni.

Personal am văzut o situaţie extrasa de pe acest registru. Tot sub forma de diferenţa de curs au fost înregistrate în aceeaşi perioada, în diverse conturi creditoare şi de fabricaţie, suma de lei 955.000.000 – din care 800.000.000 lei au fost trecuţi în străinătate şi formează depozite personale ale dlui ing. Malaxa. Aceste operaţiuni sunt trecute în acelaşi registru al dlui Malaxa. In cazul când registrul acesta nu va fi găsit, posed fotografia unei situaţii a acestor sume scrise la maşină şi purtând însemnat cu creionul roşu însemnări făcute de dl ing. Malaxa personal.

Devize: In cursul anilor 1929-1930, dl ing. N. Malaxa a scos afara din tara suma de 1.300.000.000 lei, sub următoarele forme:

A creat conturi creditoare fictive în valuta forte, prezentând declaraţiile cerute de lege, desi aceste plati erau cu totul fictive, dsa având un interpus în străinătate care pe hârtii cu antet al unor firme fictive întreţine corespondenta de justificare a posturilor creditoare, din conturile respective. Toată corespondenta se afla depusa în trei dosare, care în ziua de 3 octombrie au fost transportate acasă la dl ing. Malaxa, unde au fost închise într-un „safe” din biroul sau. Dosarele au fost aduse acasă la dl Malaxa de către dna Likovesky.

În biroul dsale personal, de la domiciliu, în care nu are voie sa intre absolut nimeni, se afla dosare cu corespondenta din care se pot cunoaşte băncile din oraşele Londra, Lyon, Zürich şi Berna, unde sunt depuse depozitele în valuta ale dlui ing. Nic. Malaxa.

Verificându-se cantitatea produselor fabricate ieşite din fabricile Malaxa cu cantitatea materialului brut şi semifabricat importat şi pentru care s-au acordat devizele respective, se va vedea o diferenţă ce atinge suma de lei 620.000.000, pe aceeaşi perioada de timp. Aceste devize au fost aprobate pe baza unor duble facturi şi documente prezentate spre aprobare de uzinele Malaxa.

Posed documente fotografiate, pe care, în cazul când, din diferite motive, nu se vor găsi registrele arătate mai sus, sau concluziile raportului de expertiza ar suna altfel decât cele arătate mai sus, prezentate fiind, vor dovedi realitatea celor afirmate mai sus şi reaua-credinta a celor ce vor fi desemnaţi sa ancheteze acest caz.

Pe baza prevederilor legilor arătate la începutul prezentei, înţeleg sa beneficiez de prima ce se acorda denunţătorului în cazurile arătate mai sus şi sper ca în timpul cel mai scurt se va da curs prezentei.

În cazul când nu se va da curs prezentei, ţinând seama de interesele mele în aceasta chestiune, voi trimite o copie de pe prezenta M. S. Regelui, Primului Ministru şi tuturor miniştrilor, Procurorului general al Curţii de Casaţie, Procurorului general al Curţii de Apel Bucureşti şi Primului Procuror al Tribunalului Ilfov – şi sper ca pe aceasta cale voi găsi dreptate.

Rezerv trimiterea unor copii după prezenta tuturor ziarelor din Capitala şi provincie (A uitat omul cenzura!)

Cu deosebita stima, (ss) I. D. Dumitrescu Calea Grivitei 235”.

Inutil sa mai spun ca muşamaua naţională a fost întinsă asupra afacerilor simpaticului exponent al bandei, care în schimb va fi probabil decorat cu „Cununa de Spini”, decoraţia „intima” a Majestăţii Sale. Miţita Constantinescu a şi primit, vinerea trecuta, aceasta înaltă (!) distincţie. Fiindcă a pus denunţul la dosar?

Axa Moscova – Berlin

23 Iulie 2005 | de.

Constantin Argetoianu.

Frăţia de cruce bulgaro-romana