13 februarie.

Un nou acord economico-comercial a fost semnat la Moscova intre Germania şi Rusia Sovietica. Negocierile acestui acord au început la 28 septembrie, după vizita lui Ribbentrop în Rusia. Pentru a se ajunge la un rezultat, au fost multe tratative. A fost Ritter la Moscova, a fost o misiune sovietica la Berlin. Acordul pare a fi de o importanta capitala, caci prin el se reglementează participarea Germaniei la reorganizarea economica a Rusiei şi exportul materiilor prime ruseşti în Germania…

Pare ca Arcizewski, care s-a purtat atât de bine fata de greutăţile provocate prin adăpostirea polonezilor refugiaţi în Romania aplanând toate nemulţumirile de o parte şi de alta, a fost iertat de Guvernul din Angers şi ca va pleca la Paris. Cel putin aşa mi-a spus contele Tarnovski, braţul sau drept în ultimele luni… E primul colaborator al lui Beck iertat de Guvernul polonez din Franţa…

Roosvelt a avut ieri o lunga conferinţă cu Bullit, ambasadorul Statelor Unite la Paris, în prezenta lui Cordell Hull, iar azi va primi pe Kennedy, ambasadorul american în Londra, tot în prezenta lui Hull. Amândoi ambasadorii vor pleca imediat la posturile lor, cu instrucţii. Misiunea Welles continua sa facă obiectul comentariilor presei engleze şi franceze. Un fir de pesimism leagă toate aceste comentarii, caci, după declaraţiile lui Daladier, lui Churchill şi lui Frick în Germania – beligeranţii par hotărâţi sa duca războiul pana la capăt…

Un mare transport de trupe australiene şi neozeelandeze a sosit în Egipt. Se zice ca, pana azi, un asemenea convoi de vase încărcate cu soldaţi n-a mai străbătut marile… Anthony Eden, ministrul Dominioanelor, a fost trimis dinainte la Alexandria sa salute ostaşii Imperiului, şi a ieşit intru întâmpinarea lor, în largul marii. E probabil ca aceste trupe sunt destinate Siriei şi viitorului front oriental…

În Statele Unite, senatorii Norris şi Pitmann (preşedintele Comisiei Afacerilor Străine) au propus sa se decreteze un „embargo” general pentru toate comenzile Rusiei şi Japoniei. O măsură a sentimentelor americane pentru aceste doua tari…

Dl Penev, prefectul de la Varna, a venit sa facă o vizita oficiala d-lui colonel Gorski, prefectul de la Bazargic. Bulgarul a fost primit cu mari onoruri şi cu căldură. In curând, colonelul Gorski ii va restitui vizita la Varna. şi se mai îndoieşte cineva de frăţia de cruce bulgaro-romana?

Havadişurile lui Blumenfeld.

Noua iarna s-a întins peste toată Europa şi inca mai rau ca la noi. La Budapesta sunt -20°C. In Iugoslavia moare lumea de frig. Acelaşi lucru în Italia, Franţa, Anglia şi Germania. In Basarabia şi în nordul Moldovei, liniile ferate, înzăpezite, sunt întrerupte. La Bucureşti sa fim fericiţi cu -5°C!

În Finlanda presiunea ruseasca e din ce în ce mai mare în Carelia… Bestiile anunţă succese. Finlandezii le dezmint insa, dar, ce e drept, cu gura cam pe jumătate. Puhoiului nu poate rezista nimeni indefinit.

Am numărat în „Universul” la pagina programelor: în Bucureşti sunt 13 teatre şi 58 de cinematografe principale. şi toate pline. şi sa n-aibă Bucureştii un milion de locuitori? Se poate?

Blumenfeld vine cu havadişurile lui. Schwetz a fugit, Schwetz a plecat fara bagaje, s-a suit în tren şi a şi ajuns la Paris. Paşaportul şi vizele ii fuseseră pregătite din vreme de Legaţia engleza. „Bine, dar cine e Schwetz?” – întreb eu. Schwetz e reprezentantul lui „Zbroiovska” în Bucureşti. Presiuni mari au fost făcute asupra lui ca sa retragă el însuşi acţiunile „Reşita” şi „Cugir”, sindicate şi depuse la Londra de el. Presiunile au fost exercitate de banda Malaxa şi de Guido Schmidt, actualmente omul lui „Herman Göring-Werke”. Schwetz a fost ameninţat pana şi cu arestarea şi cu un „regim Auschnit”. Schwetz a refuzat insa şi a fugit cu ajutorul englezilor.

Chestiunea cu acţiunile depuse la Londra de „Zbroiovska” s-a încurcat de altminteri rau. Englezii nu admit anularea titlurilor şi emiterea unora noi, decât pe baza însăşi a legii excepţionale promulgate în noiembrie. In acea lege se precizează insa ca operaţia nu poate fi făcută decât în favoarea unor proprietari de acţiuni romani… Desi tribunalul a pronunţat, din ordin, anularea titlurilor şi emiterea unora noi în favoarea lui „Herman Göring-Werke”, Guvernul a oprit, de teama Legaţiei engleze, redactarea şi publicarea sentinţei… Pe de alta parte, ca sa rgularizeze lucrurile (!) banda a cerut nemţilor sa vând titlurile Statului roman, sau Consorţiului Malaxa… Guido Schmidt a lăsat ieri la Micescu o notiţă cu condiţiile sale, pe care Blumenfeld a putut sa şi-o procure şi mi-a adus-o în copie.

Iată aceste condiţii: „1) Tratative pentru vânzare sunt posibile numai după eliberarea sentinţei. 2) Lichidarea tuturor intereselor („Reşita”, acţiuni şi ipoteci, „Copşa Mica”). 3) Preţul sa fie acela care corespunde cu plăţile făcute la timpul sau.

S-au plătit: 328.255 de acţiuni „Copşa Mica” – „Ciugir”: 393.750 160.000 de acţiuni „Reşita”: 250.000 Ipoteca „Reşita”: Dobânzi şi dobânzi de întârziere a acestei ipoteci pana la 15. I.1940 (netto): 54.937 Total: 698.687

17.600 de acţiuni „Reşita” din noile emisiuni a 500 lei bucata: 8.800.000 (Pentru plata ipotecii, atât capital cat şi dobânzi şi dobânzi de întârziere a fost convenita paritatea de 140 sh 2 egala cu 1 unce aur). 4) Fixarea unui curs al livrei st. (circa 1.600 lei) care sa corespunda realităţii. 5) Plata în lei la predarea acţiunilor, care sume sa fie întrebuinţate pentru exporturi din Romania în Germania şi pentru investiţii în Romania.” Abia plecase Blumenfeld de la mine şi „comme par hasard” mi-a venit o lege la Consiliul Economic prin care se scutea de orice formalitate plata în devize din depozit propriu (Multe devize în depozit propriu mai trebuie sa aibă banda, daca poate plati 693.687 livre!) pentru cumpărarea de acţiuni de ale întreprinderile interesând apărarea naţională.

„Aiasta nu se poate, Sire!”

Doi mari bărbaţi de stat ireconciliabili: Domnul Prezident Iulie Maniu şi M. S. Regele Carol al II-lea al României.

Nici pana azi n-au apărut numirile preşedinţilor de ţinuturi la F. R. N. Intrigării şi greutăţi mari. Aflu ca Micescu a fost curăţat de la Nistru prin acţiunea concomitenta a lui Tătărescu şi a lui Petre Andrei, licheaua de la Instrucţie, javra favorita a Regelui pentru moment. Andrei a alarmat pe Rege asupra pericolului de a da un ţinut cuzist şi antisemit pe mana nebunului, care cine ştie la ce dezordine ar fi putut sa provoace, odată ieşit din Minister. Iar Tătărescu s-a plans ca, desi prim-ministru şi vicepreşedinte al Frontului, nu i s-au dat decât doua ţinuturi – Suceava şi Dunărea – şi inca şi astea cu titulari foarte dubioşi în ce priveşte influenta lui – pe când s-au dat o suma de locuri ţărăniştilor (de fapt trei). şi aşa a ajuns Cazacu, după recomandarea lui Iamandi, în locul lui Micescu. Dar cu Cazacu, Tătărescu a dat de alta belea, caci Cazacu e vrăjmaş de moarte cu Inculet… Rar a fost înjurat un om de liberali, cum e înjurat Tătărescu acum… Pentru şefiile judeţelor se lupta la cuţite. E o adevărată porcărie. Ce fericit sunt ca am ieşit din tarate…

După audienta la Rege şi după ce a răsuflat câteva minute la Ath… n… e Palace, doctorul Lupu s-a dus la Badea Spanu, un prieten al lui Mihalache, unde-l aştepta tot areopagul naţional-ţărănesc. Cineva prezent mi-a raportat cu precizie povestirea doctorului.

Lupu a declarat Regelui ca reia firul convorbirii întrerupte în seara de 24 Ianuarie. In seara aceea, Lupu felicitase pe Rege pentru curajul sau, curaj care nu fusese răsplătit. Caci – complecta el acum – ce a urmărit Regele?

Regele a urmărit 4 lucruri: 1) Sa dea stabilitate Guvernului, prea des schimbat din cauza necesităţilor de partid. Or, de la instalarea dictaturii, de la înlăturarea partidelor, şase Guverne s-au succedat în mai putin de doi ani! Prin urmare, primul scop n-a fost atins. 2) Sa oprească puhoiul de legi pe care regimul democratic il revărsa asupra tarii. De când cu noul regim, ritmul de promulgare al legilor a crescut insa în mod înspăimântător, încât nici profesioniştii nu se mai recunosc în noianul de legi ce apar zilnic. Iată ca nici al doilea scop n-a fost atins. 3) Sa purifice atmosfera morala în administraţia generala şi locala. Or, nici acest scop n-a fost atins, caci se fura acum de sus pana jos, de zece ori mai rau decât înainte. Se fac afaceri cu sute de milioane beneficii şi se şperţuieşte pana la ultimul aprod. şi la acest punct, Lupu a remis Regelui o lunga lista de pungaşii cunoscute lui – şi altora. Regele s-a uitat pe lista şi s-a încruntat. 4) Sa provoace o unire sufleteasca prin crearea F. R. N.-ului şi portul unei uniforme care sa măgulească amorul propriu al cetăţeanului. Acest scop a fost şi mai putin atins, caci în front nu s-au înscris oamenii de voie, ci de nevoie, iar uniforma nu o poarta decât funcţionarii, încolo nimeni.

După ce a rezumat astfel falimentul încercărilor regale, Lupu a încheiat (după multe dezvoltări bineintelese) cu constatarea ca toată lumea iubeşte pe Rege (?!), ca toată lumea e de acord cu fondul politicii lui, dar ca nimeni nu e de acord cu forma acestei politici.

Pentru un zăpăcit cum e, Lupu a expus lucrările cum sunt şi cu o claritate de mirare…

În concluzie a propus Regelui desfiinţarea F. R. N.-ului, ca sa vina toată lumea în jurul lui. aşa de bine a convins pe Rege, încât acesta, înainte sa strângă mana de plecare doctorului, i-a spus: „De ce nu veniţi sa va înscrieţi toţi în F. R. N.?”. Lupu era să-l înjure. S-a mulţumit să-i spună: „Aiasta nu se poate, Sire!”. Vorba veche a lui Lascar Catargiu…

„De ce Iorga, n-ar fi bun şi Giurescu?”

După istorisirea lui Lupu s-a încins o discuţie intre fruntaşii adunaţi la Badea Spanu. Maniu a subliniat ca audienta lui Lupu fusese inutila, aşa cum o prevăzuse dansul, şi ca acţiunea „partidului” împotriva regimului trebuie dusa cu dârzenie crescândă. Mihalache l-a întrerupt, a observat ca audienta nu fusese inutila, deoarece se stabilise un contact prietenesc intre Rege şi un fruntaş al „partidului” (Regele rugase pe Lupu sa mai vina) şi a declarat ritos: „Domnule Maniu, nu mergem cu dictatura, nu mergem cu Frontul Renaşterii Naţionale – dar atât tot. Încolo nu facem nici o greutate Regelui în momente în care tara lupta pentru existenta ei…” – „Dar la Belgrad, sunt informat” – a replicat Maniu – „ca Gafencu a cedat Cadrilaterul…” – „Domnule Maniu, te rog, nici în gluma sa nu spui aşa ceva…” – „Dar noi, ardelenii, în Ardeal…” – „Domnule Maniu, d-ta poţi vorbi în numele Ardealului, dar atunci faci politica regionalista, nu politica naţional-ţărănistă.” Sindrofia s-a spart într-o atmosfera cam rece…

Lupu a mai povestit ca a cerut Regelui mai multa propaganda românească în străinătate. „Ştiţi, Sire, ca în politica socotesc pe Iorga ca un caraghios, dar de propaganda în străinătate ar fi bun…” Regele a întâmpinat: „De ce Iorga, n-ar fi bun şi Giurescu?” – „Giurescu, Sire, a răspuns Lupu, are fiţuicile lui tată-său, pe când Iorga le are pe ale lui…”

Când a coborât de la Rege, Lupu a întâlnit pe Balif, care i-a spus: „Îmi pare bine sa te vad aici; ar trebui sa vii mai des… E tare nevoie sa veniţi aci cat de multi, şi cat de des!”.

Orgoliile lui Roosevelt

30 Iulie 2005 | de.

Pungaşi simpatici