13 iunie.

Uf! Uf! Uf!

Pe ziua de ieri, punctul nevralgic a fost Turcia. Nu se ştia daca, după intrarea în război a Italiei, nu va intra automat şi ea. Apropierea războiului de noi şi posibilităţile de complicaţii în Balcani nu ne puteau lăsa indiferenţi. Se anunţase ca un Consiliu de Miniştri întrunit la Ankara va hotărî în dupăamiaza de ieri soarta Turciei. Consiliul n-a avut loc, dar în ziarul „Olus” a apărut un articol oficios prin care se arata ca Turcia nu cauta nici o sporire de teritoriu, dar nu înţelege nici sa piardă o palma de pământ. Ea va lua deci o atitudine defensiva şi nu va intra în război decât ca sa se apere… Uf!

La Moscova s-a examinat situaţia după intrarea Italiei în război, si, luându-se act ca prin declaraţiile lui Mussolini cu privire la Statele vecine pacea în Balcani nu e ameninţată – Sovietele socotesc ca siguranţa lor nu este atinsa şi ca nimic nu impune o schimbare în politica ruseasca… Uf!

Ungaria afirma oficial ca n-a concentrat, nici n-a trimis trupe la granita românească… Uf!

Pe frontul francez, nemţii continua sa înainteze. Rouen şi Reims au fost ocupate.

Linia Frontului în seara zilei de 12 iunie.

Seina a fost tecuta intre Rouen şi Pontoise. Marna a fost atinsa intre Chateau-Thierry şi Epernay. Parisul e la 20 km de front…

Se zice ca Gamelin, hotărât, nu s-a sinucis. In schimb Cot, fostul extremist şi ministru al Aerului, ar fi fost împuşcat pe front de câţiva ofiţeri aviatori. Leon Blum ar fi trecut în America, iar Daladier ar fi fost debarcat fiindcă voia pace separata… De spus se spun multe, dar cate or fi adevărate?

După nesfârşite tergiversări – ba pleca Gafencu, ba rămânea Stoica, ba rămânea bun numit Radu Crutescu – în fine s-a hotărât: ambasador la Ankara va fi acesta din urma şi va părăsi Bucureştiul peste 2-3 zile.

Goering versus Carol.

Cum era de aşteptat, italienii şi-au început publicarea comunicatelor prin minciuni. Comunicatul nr. 1 anunţa ca încercarea de pătrundere în Libia a câtorva avioane britanice a fost zădărnicita şi ca doua din acestea au fost doborâte. In realitate britanicii au bombardat vase şi un port (mărturisesc în telegramele Ştefăni), au doborât doua avioane italiene şi s-au înapoiat nevătămate acasă.

La Roma s-a dat azi-noapte prima alarma contra unui atac aerian. Natural, nici un avion inamic n-a apărut pe cer…

La Milano se iau în graba masuri pentru apărarea Domului împotriva avioanelor. S-a golit biserica şi s-au ridicat vitraliile. Masuri identice în toate oraşele Italiei. Cam târziu. Întârziere care m-a înşelat aşa frumos asupra intenţiilor macaronarilor…

Au căzut bombe asupra Elveţiei, din nou. Berlinul pretinde ca ar fi bombe franceze. Autorităţile elveţiene ar fi stabilit ca sunt engleze. Atunci, vădit, o eroare…

În cercurile germane din Bucureşti domneşte de vreo 8-10 zile mare enervare. Se pretinde ca Goering ar fi scris o foarte importanta scrisoare Regelui, care n-ar fi dar nici un răspuns. Din partea palatului se spune ca Regele a scris lui Goering prin Romalo şi ca scrisoarea lui Goering nu era ea decât răspuns, şi ca nu mai era cazul sa se dea unul de către suveranul nostru… Nemţii urla insa şi spun ca prima scrisoare a Regelui nu era dcat un bilet, de recomandare mai călduros pentu Romalo, şi nimic alt. şi ca scrisoarea lui Goering, fara legătură cu acest bilet, cere un răspuns… N-am putut afla ce răspuns şi ce era în scrisoarea lui Goering, dar presupun ca e vorba de faimoasa declaraţie ce se cere Regelui de către Guvernul din Berlin, şi pe care Regele a crezut ca o poate înlocui prin… numirea lui Gigurtu…

Neubacher s-a înapoiat ieri de la Berlin, şi pare-se cu instrucţiuni speciale, caci Tătărescu a fost chemat aseară la ora 11 la Palat şi reţinut pana la 3 dimineaţa. şi tare era fiert la fata ieri, la dejunul pe care l-am oferit lui Korosec…

Confuz la minte – curat la simţire.

Episcopul Vasile (Lăzărescu) al Caransebesului a fost ales ieri episcop al Timisoarei, scaun nou creat. A prezidat la alegere mitropolitul Balan al Ardealului. Era nostim de privit cum proclamarea cu deferenta numelui episcopului Vasile de cate ori ieşea din urna, şi cu cata comica scârba arunca pe al părintelui Vestean, un candidat născocit de dl Lupu! A avut şi Iorga un vot! Când l-a citit Balan, Iorga a întrerupt: „Primesc! Dar n-o sa pot sa ma înţeleg cu Patriarhul, fiindcă eu nu ma las” (aluzie la reputaţia patriarhului de pederast!). Patriarhul, de fata, a înghiţit şi n-a spus nimic…

Iorga era furios şi tipa şi înjura din cauza procesului lui Micescu pe care Regele a făgăduit că-l va zadarnici şi nu s-a ţinut de cuvânt… Paranoicul e hotărât sa citeze pe Rege în fata tribunalului, şi cate şi mai cate… L-am întărâtat cat am putut…

Ieri, mai era sa am un bucluc. Trebuiau sa fie doi candidaţi italieni la Jockey-Club, ataşatul militar şi ajutorul sau. Am fost prevenit ca era sa fie trântiţi. Atât mai ne lipsea. Am fost din fericire prevenit la timp, şi am amânat alegerile…

Ieri la amiaza am oferit „colegului meu iugoslav” dr. Korosec un dejun de 40 tacâmuri. Tătărescu, Vaida, miniştrii etc. Plictis. Iugoslavia nu mai e în jocul nostru. După dejun m-a plictisit Vaida un ceas. E nemulţumit. Ar vrea sa fie prim-ministru (presupun) şi ar vrea să-l ajut. L-am plimbat cu vorba… E confuz, dar e curat la simţire…

14 iunie.

Herman Göring.

Pe frontul francez, nemţii continua sa înainteze încet, dar sigur. După ce au ocupat Chalons, au trecut şi de Marna. Parisul a fost declarat oficial „oraş deschis şi neapărat”. Se va lupta înainte şi îndărătul Parisului, dar în Paris, nu. Generalul Hering (francez) a îndepărtat toate trupele din Paris unde n-au mai rămas decât sergenţii de oraş şi pompierii. Ambasadorul American Bullit va ramane pe loc pentru a asigura trecerea puterilor de la francezi la nemţi şi a ocroti pe cat va putea populaţia… Prin ambasada de la Berlin, Bullit a şi trimis o nota Guvernului german prin care ii aduce la cunoştinţă masurile luate. Parisul nu va putea scăpa de dezonorare unei invazii inamice, dar cel putin nu va fi distus… Scriu şi nu-mi vine sa cred ca ce scriu e adevărat!…

Roosevelt e cel mai tare!

Statele Unite au hotărât sa trimită din armamentul lor tot ce vor putea Aliaţilor. Aceasta hotărâre (deja pusa în executare) şi discursul lui Roosevelt din Charlottesville sunt considerate de mai toată lumea ca o prefaţă la intrarea Americii în război.

De fapt, politica lui Roosevelt a fost foarte abila. El a izbutit sa aducă naţia lui atât de ostila unei participări la războiul European nu numai la o alianţă morala cu Anglia şi cu Franţa, dar şi la o susţinere cu armament ce n-ar fi putut fi mai viguroasa daca Statele Unite ar fi intrat în război. In plus, sub pretext de apărare, Roosevelt a obţinut credite enorme care l-au pus în măsură sa mobilizeze o armata considerabila care va fi gata la acţiune îndată după alegerea prezidenţială. Azi, nu mai încape îndoială ca Roosevelt va fi reales. Politica lui a fost foarte îndemânatică, nu e nimic de zis… E mai tare ca toţi, în America.

Paul Reynaud a trimis un mesaj preşedintelui Roosevelt, prin care cere ajutorul Republicii de peste ocean. Mesajul e redactat în termeni înduioşători, dar ce umilinţă pentru Franţa…

Războiul Italian e pana acum negativ. Am făcut sa sara podul de la Ventimiglia, probabil de frica unui atac al crupcierilor din Monte Carlo. Bombardamente aeriene… Italienii anunţa ca au bombardat şi distrus lumea întreagă. In realitate, au primit şi ei ceva bombe, la Torino, la Milano, în Abisinia, în Libia şi chiar în Roma…

Telegramele anunţă într-una: „Ducele a numit pe generalul cutare sau cutare”, „Ducele a hotărât”, „Ducele în sus, ducele în jos” – oare Regele – Împărat (si Rege al Albaniei) nu mai exista?

Telegramele din Roma ne informa ca italienii vor sa se folosească de război pentru a recupera de la francezi Vila Medici cu grădinile ei, palatul Farnese Trinita de Monti (sacra) etc. Pentru palatul Farnese, italienii au primit insa în schimb „hotel de Doudeauville” la Paris. Dar sunt printre ei unii care cer şi restituirea tablourilor şi operelor de arta luate de Franţa din Italia la începutul secolului al XIX-lea… Vae Victis! La Roma continua exodul diplomaţilor. După reprezentanţii Franţei şi Angliei, au plecat şi ai Norvegiei, ai Olandei, şi ai Belgiei care s-au raliat la Guvernul din Franţa…

Agrement pentru ruşi.

A murit mama lui Malaxa. Sa înceapă o era de nenorociri pentru cel mai mare escroc al Orientului?

De-a Dumnezeu – Alimanesteanu (Dumitru) a făcut o socoteala ca avansurile Statului făcute fabricilor lui Malaxa inclusiv „Astra” şi „Reşita”, se urca la peste 5 miliarde lei. In schimb, furniturile livrate de Malaxa sunt aproape nule, caci fie tunuri, fiecare, fie ori ce o fi, toate sunt aproape gata, dar le lipseşte cate ceva care le face inutilizabile. şi acel ceva, cate un lucru de nimic, nu poate fi fabricat de Malaxa, şi din străinătate nu mai vine… Cu toată aceasta ploaie de milioane, Malaxa e aproape falit. Alimanesteanu, care-i cunoaşte bine situaţia pretinde ca, daca l-ar lăsa Regele din braţe, gata ar fi. Dar iată, Regele nu-l lăsa din braţe…

Ruşii ne-au cerut agrementul pentru Lavrentiev, actualmente ministrul Sovietelor la Sofia şi negociatorul înţelegerii economice cu Iugoslavia. Agrementul a fost dat numaidecât. Se vorbeşte acum de trimiterea lui Ralea ca ministru la Moscova.

Ieri, tot Bucureştiul nu vorbea decât de demisia lui Tătărescu. Despre plecarea lui, nu se mai îndoia nimeni. Ca succesor eram desemnat eu (!) şi – ce cinste pentru mine – Gigurtu…

Natural, criza a fost numai în imaginaţia oamenilor. Totuşi cred ca zilele lui Guta sunt numărate…

Gigurtu mi-a confirmat inca o data ca exista o cerere de răspuns adresata Regelui, la o anumită întrebare pusa de Goering. Asupra întrebării însăşi n-am putut insista caci ma descopeream fata de Gigurtu, care mi-a spus ca răspunsul n-a fost dat inca complet, presupunând ca stiu despre ce este vorba… Regele n-ar fi răspuns decât la o parte (presupun în legătură cu neutralitatea noastră), iar la rest ar fi răspuns verbal Gigurtu… Eu cred ca nemţii nu se vor mulţumi cu atât, desi Gigurtu pretinde ca Fabricius a fost incantat (!) de răspunsul lui…

Din informaţiile mele rezulta ca nemţii cer de la noi acte, indiferent de cine ar fi la Guvern. In Tătărescu n-au încredere, dar ei nu vor cere înlocuirea lui.

Ramane ca Romania sa decidă daca vrea sa intre în legături mai strânse şi de încredere cu Germania…

Istorie politica – Parisul sub ocupaţie străină