18 IUNIE.

Vizita de ieri la Goleşti mi-a strâns inima. Suntem tara destrămării. Nimic nu tine. In ce hal am găsit toate aşezările Golestilor! Nu mai calcasem pe acolo de 40 de ani… Casa, aproape prăbuşită, intra în ea şi locuieşte cine vrea şi cum poate; cele doua case de la poarta (in cea din dreapta, când intri, a fost arestat Tudor Vladimirescu…), complet ruinate, fara uşi şi ferestre. Parcul devastat, fara împrejmuire; câţiva brazi centenari, câţiva arbori umbroşi mai exista inca. Serele şi dependinţele, dărâmate. Înecat de bălării, mormântul lui Alexandru Golescu Albul (unde a fost îngropat în 1837 şi Alexandru Racoviţa, nepotu-său), părăsit de oameni, e în paza Domnului şi a vitelor care pasc împrejur. şi mai exista Goleşti şi Racovitesti! Nemernicii! şi biserica e într-un hal fara de hal. şi e interesanta, şi veche de 300 de ani. Ce păzeşte Comisia monumentelor istorice?