19 IUNIE.

Italienii sunt formidabili. Agenţii lor au umplut ziarele de aseară şi de azi-dimineaţă cu călătoria triumfala a ducelui pana la München. Flori de-a lungul drumului, nemţi hipnotizaţi şi extaziaţi prin gări, Hitler în genunchi la München, nimic nu lipseşte. Citind, s-ar crede ca Mussolini a învins în Belgia, în Olanda şi în Flandra, ca Germania e la cheremul lui şi ca el va hotărî soarta Europei! Ducele a sosit la München ieri după-amiază, la ora 15:00. Consfătuirea intre cei doi „imperatori” a avut loc de la ora 16:00 la ora 18:00 şi apoi fiecare a plecat în trenul sau, unul spre sud, celalalt spre nord. Un comunicat oficial ne informează ca Fuhrerul şi ducele au căzut de acord asupra condiţiilor de impus Franţei, dar nu ni le spune… Din unele informaţii ar părea sa reiasă ca nemţii şi italienii nu vor încheia pace separata cu Franţa, de la care vor cere o simpla capitulare pana la pacea generala. Aceasta capitulare necondiţionată a tuturor forţelor de pe pământ, din aer şi de pe mari francezii nu o vor primi, aşa încât ocuparea Franţei de către forţele germano-italiene va merge mai departe. După unele ştiri insa, germano-italienii ar fi decişi sa se oprească pe un front care ar merge de la Gurile Loirei la Marea Mediterana şi sa nu mai supună restul Franţei, devenit inofensiv, la prăpădul războiului. Agenţia Reuter publica oficial ca în ziua de 16 (duminica seara) ambasadorul englez în Franţa a propus Guvernului Republicii o „uniune” intre cele doua tari, cu un singur Guvern, cu un singur Parlament, cu un singur Tezaur şi cu o singura voinţă, şi cu o singura armata… o propunere de disperare şi de ultima ora, menita sa împiedice defecţiunea Franţei. Pare ca Guvernul din Bordeaux, buimăcit, n-a dat nici o urmare ispititoarei propuneri…

Churchill, impresionat.

Statele Unite par a se îndepărta tot mai mult de ideea unei participări directe la război. Nu prea merge omul cu placere la paguba! Roosevelt pare sa o lase şi el mai moale, caci se apropie alegerea! Material de război pentru Anglia şi Franţa din belşug (si e ceva şi asta), dar – atât.

Ungurii au ţinut şedinţă la Camera lor în care au pupat pe toate fetele pe nemţi şi pe italieni. Teleky a declarat ca nedreptatea de la 1919 a fost ştearsă de pe fata pământului şi ca tratatele de la Versailles, Trianon şi St. Germain sunt desfiinţate… Groful s-a văzut la Braşov din nou! Nemţii şi pana la un punct şi italienii au primit cu oarecare răceală manifestările delirante ale maghiarilor. Trebuie recunoscut ca coborâtorii hunilor sunt foarte dinamici…

Churchill a pronunţat ieri în Camera Comunelor un discurs într-adevăr impresionant. Cu toate nenorocirile de astăzi, recunoscute, purtătorul de cuvânt al poporului englez declara solemn ca Anglia va lupta pana la victorie, ca va ajunge la aceasta victorie şi ca va minuna lumea prin modul cum îşi va îndeplini datoria fata de civilizaţia omenirii… Oamenii care nu-şi pierd capul în momente ca acelea de azi sunt rari. Să-i salutam cu tot respectul…

S-au luat de către Ministerul Economiei Naţionale masuri excepţionale pentru aprovizionarea armatei cu grau (?) o blocare pe judeţe, o distribuţie mai raţională la unităţile de trupa şi s-a stabilit un preţ maximal de 57.000 lei vagonul, preţ onorabil, dar pe care agricultorii il găsesc prea mic… Pentru lemne, toţi silvicultorii de prin birouri au fost trimişi la pădure sa taie copaci. Dar cu ce se vor transporta lemnele tăiate, mai ales la distanta mare?

Tampon la gurile Dunării.

Elena Lupescu şi Regele Carol al II-lea al României.

Luat aseară masa cu Kukoliev (însărcinatul cu afaceri sovietic) şi cu Ghelmegeanu. O masa combinata de Blumenfeld, care pretinde ca sunt omul popular la sovietici… Cu pretext ca cu sosirea lui Lavientiev o era noua începe în raporturile diplomatice dintre Rusia şi Romania, am căutat sa explic muscalului tot interesul Sovietelor de a avea o Românie la gurile Dunării, caci altfel daca ar dori ele sa puna mana pe aceste guri, s-ar ciocni cu Germania, care nu va permite niciodată ca o porţiune atât de importanta a Dunării sa încapă sub control rusesc. Singurul mijloc de a evita războiul cu Germania e, pentru Rusia, o Romanie-tampon la gurile Dunării. Noi nu voim acolo nici pe ruşi, dar nici pe germani, şi o prietenie intre noi şi Rusia ar putea crea acesteia o situaţie economica privilegiata. Ghelmegeanu a aprobat tot ce spuneam eu, dar Kukoliev, care se exprima greu în franţuzeşte şi care se teme, nu s-a prea avansat. Singura lui afirmare constanta e ca Rusia nu ne cere nimic şi ca pe chestiunea Basarabiei ne vom putea înţelege. Crede ca Lavrentiev va veni (vine de la Moscova) cu instrucţiuni pe care el le spera favorabile. Singurul lucru care l-am priceput de la Muscal – în ipoteza ca e în curent cu intenţiile Kremlinului – e ca ruşii vor deocamdată pace cu noi şi ca le e frica de nemţi. Concentrările lor de la granita germana o dovedesc. Am convenit cu Ghelmegeanu şi cu Kukoliev sa întemeiem o asociaţie culturala amicala ruso-romana (!) şi sa înlesnim pe cat se va putea misiunea lui Lavrentiev, în ipoteza ca e o misiune de pace şi de prietenie. Ieri-dimineaţă, Consiliul de Miniştri a comunicat enumerând o suma de realizări programatice la care Guvernul a hotărât sa se înhame. Scopul acestui comunicat e sa întărească situaţia Guvernului, adânc zdruncinata. Toată lumea da pe Tătărescu demisionar, desi el, săracul, se agata cat poate de putere! Zvonurile de schimbare îşi trag mai toate obârşia din cercurile germane şi germanofile – dar nu inca din cele oficiale, caci când se vor amesteca şi astea… Aseară, Ghelmegeanu (la masa lui Kukoliev), vorbind nu mai stiu despre ce măsură pe care vrea sa o ia, adăugă: „Daca voi mai fi ministru”… şi ca Ghelmegeanu vorbesc aproape toţi miniştrii.