1 IUNIE.

Jumătate din Camera şi din Senatul belgian s-a întrunit la Limoges şi s-a solidarizat cu Guvernul Belgiei, vesteind actul Regelui Leopold „care va duce singur răspunderea lui în fata istoriei”. Jumătate de Parlament a mai constatat ca exista pentru Regele Leopold „o imposibilitate juridica şi morala de a domni” – Guvernul nu invocase decât imposibilitatea de fapt.

Italia vrea Corsica, Spania vrea Gibraltarul – sa nu vrea Albania Londra, ca ne-a luat dracul!

Decretul privitor la deplinele puteri conferite Ministerului Economiei Naţionale a apărut în Monitorul de azi: Guvernul pune aceste masuri excepţionale la adăpostul aprobării Consiliului Superior Economic, al cărui aviz e publicat in-extenso (?), îndată după decret. Servim şi noi la ceva.

Regele Leopold al II-lea al Belgiei.

Vâlvătaie mare de partea Italiei. Desi sunt oameni importanţi la Roma şi la Milano care inca pretind ca Italia nu va intra în război, totul indica ca va intra. Demetrio, consulul nostru la Triest sosit la Bucureşti de câteva zile, pretinde ca populaţia e consternata şi se întreabă cum are sa trăiască după începerea ostilităţilor şi a blocadei. Demetrio povesteşte ca, în ajunul plecării sale din Triest, el şi familia lui au avut 3 scrumbii de împărţit – şi nimic altceva. Din cate se şoptesc în cercurile italiene informate, pare ca, cel putin în ultima vreme, Ciano ar fi fost cu totul contra unei intrări în război şi ca lucrurile au mers pana la hotărârea lui Mussolini de a-l scoate din Guvern şi de a-l numi guvernator al Libiei, în locul lui Balbo, ca să-l facă sa ia răspunderea războiului. Putoarea Edda, fiica Ducelui şi sotia lui Ciano, a leşinat la picioarele lui Mussolini, a urlat şi a ţipat şi a salvat situaţia lui bărbatu-său. Caci la situaţia lui bărbatu-său si, indirect, a ei mai tine încoronată dama. Se zice ca pornirile pacifice ale umflatului ministru de Externe sunt, în mare parte, datorate raporturilor sale cu fiica lui Charles Roux, fostul ambasador francez pe lângă Vatican şi actualmente secretar general al Ministerului de Externe francez, în locul lui Leger, care a fost limojat zilele trecute. Dra Charles Roux s-a căsătorit la Roma cu un principe del Drago, dar se tine – o ştie toată lumea – cu Ciano. Se crede în general ca Italia va intra în război săptămâna viitoare şi ca începe prin ocuparea Insulei Corfu, ca sa împiedice pe englezi să-şi creeze o baza la intrarea Marii Adriatice. Va urma apoi un atac împotriva Egiptului sau a Tunisiei sau împotriva ambelor tari. Pare ca am avut dreptate şi ca, daca se va declanşa războiul italian, va fi un război african.

„Bătrânul leu britanic primeşte palme”.

Couloudre a fost numit ambasador al Franţei, la Berna. Numirea acestui important diplomat, într-un post relativ secundar în timpuri normale, arata cata importanta dau francezii Elveţiei în împrejurările de azi. Unii spun ca misiunea lui Couloudre ar fi sa întreţină dârzenia helveticilor şi să-i împiedice sa lase pe nemţi sa se unească prin tara lor cu italienii. Sa n-aibă nici o grija, caci elveţienii sunt hotărâţi sa primească cu tunul şi cu puşca pe oricine s-ar aventura pe teritoriul lor. Alţii cred ca Couloudre a fost trimis la Berna, într-un post înaintat pentru eventuale contacturi cu nemţii pe chestiunea unei paci separate. A pune o asemenea intenţie în seama Guvernului francez actual e curata nebunie. La dejunul de adio, dat ieri la Ministerul de Externe lui Thierry, acesta ar fi spus ca nu merge la Buenos Aires, unde a fost numit, şi ca şi-a dat demisia.

Csaky, ministrul de Externe al Ungariei, semnează în „Buletinul bilunar al partidului de guvernământ”, editat în Budapesta, un articol intitulat „Pacea în Europa Orientala”. Articolul e de un pacifism neaşteptat. Csaky face pe europeanul, declara interesele Ungariei strâns legate de ale Germaniei şi de ale Italiei şi existenta ei în funcţie de rolul pe care-l joaca în bazinul dunărean. Ministrul maghiar e convins ca pacea nu va fi tulburata în tarile carpatice. Chiar daca s-ar auzi focuri de puşcă aiurea, în Ungaria va domni pacea.

Bătrânul leu britanic primeşte palme: după Moscova, Roma! Cum s-au schimbat vremurile! Pe când la Londra se afirma ca negocierile anglo-italiene, privitoare la reglementarea controlului vamal, ajunseseră la termenul lor şi la un rezultat satisfăcător – Guvernul italian le-a rupt, brusc.

„Regele are o slăbiciune pentru boi”