20 februarie.

Duminica, la Camera s-a lăsat urat de tot – dar bineînţeles nu s-a publicat nimic prin gazete. Mai întâi, Gheorghe Cuza a venit sa declare ca toţi cuzistii se retrag din Front. Dânşii au înţeles sa li se dea în bloc nordul Moldovei, nordul Basarabiei şi Bucovina; de vreme ce li s-a dat numai câteva judeţe răzleţe, nu le primesc şi pleacă. şi s-au dus, a alergat după ei Giurescu, a alergat Vaida, nimic n-a folosit, nimic nu i-a oprit… G. Cuza a mărturisit unui prieten al meu ca ei nu intraseră în FRN decât ca să-şi păstreze organizaţiile pentru ziua apropiata în care Frontul se va desface… Daca era insa vorba sa piardă cele mai bune organizaţii, mai bine raman pe dinafara, cu propaganda clandestina, care va prinde cu atât mai mult cu cat FRN-ul va deveni foarte curând odios…

După „chestia” cu cuzistii, s-au mai ivit şi altele. Preşedintele de la Storojinet s-a prezentat în aşa hal, încât Giurescu l-a eliminat „stanţe pede” şi a rămas locul vacant.

S-au depus la birou acte prin care se dovedea ca 6 din noii şefi sunt alcoolici învechiţi, iar alti 11 din ei clienţi ai Parchetului… Mergem bine cu regenerarea!

La „ceaiul” politic din urma de la Dinu Brătianu nu s-a vorbit decât de lichidarea Frontului. Unanimitatea celor prezenţi a hotărât sa se tina „cadrele” gata pentru organizarea din nou a partidului. Tătărescu a fost tratat de las, de nătâng, de trădător. Dinu a reamintit ca în vizita pe care i-a făcut-o după chemarea lui la Guvern, Tătărescu i-a spus: „Peste 3 săptămâni nu va mai fi Front al Renaşterii Naţionale şi vom fi din nou toţi laolaltă!”.

Cu Maniu „era sa fie lata”. Ghelmegeanu a fost ieri la mine şi iată cum mi-a povestit ca s-au întâmplat lucrurile. Declaraţiile dlui Prezident n-au fost date sub forma de interviu; Dl Prezident le-a redactat pentru uzul valahilor, dar a chemat reprezentanţii presei străine şi le-a comunicat textul, pe care unii au izbutit să-l transmită gazetelor lor. Textul conţine cam cele pe care le-am însemnat deja mai sus.

În şoşoni, cu prietenii la… CINA.

Vineri seara, la ora 8:00, un comisar regal s-a transportat la domiciliul lui Maniu şi l-a poftit sa vina sa dea explicaţii sefului Parchetului Militar. „Domnule comisar, bine ca ati venit la timp – a întâmpinat Maniu – vedeţi, am pus şoşonii sa ma duc sa iau masa cu prietenii la Cina; decât sa faceţi scandal acolo, mai bine ma ridicaţi în linişte, la mine acasă…” A cerut apoi voie sa ia cu dansul pe Buteanu, secretarul sau… „Cine ştie, poate sa fie nevoie să-mi aducă cate ceva…”, a mai adăugat dl Prezident, făcând aluzie la o posibilitate de arestare… Desi comisarul l-a liniştit asupra acestui punct, Buteanu a însoţit totuşi pe sef. Interogatoriul a durat pana la orele 11:00, după care Maniu s-a dus la Cina, unde-l aşteptau prietenii.

În interogatoriul de vineri seara, Maniu a fost foarte blajin, a lăudat politica externa a Regelui şi discursul sau de la Chişinău şi n-a atacat decât pe Gafencu, dar pe acesta violent. A doua zi, sâmbătă, a trimis insa un supliment de declaraţii, scrise, prin care completa depoziţia din ajun, în sensul ca întindea asupra întregului regim, inclusiv Regelui, învinuirile aduse lui Gafencu… Mare emoţie în Guvern, şi pana sus… Regele a vrut sa se deschidă imediat acţiune penala împotriva delincventului; unii miniştri au propus sa se dea chestiunea pe fata, sa se publice declaraţiile lui Maniu, sa se discute şi sa se dovedească ca conţinutul lor nu era prielnic intereselor României. Miniştrii s-au străduit şi s-a amânat rezolvarea chestiunii pe azi. Azi s-a ajuns în fine la o soluţie mai cuminte. Maine va apărea un decret-lege în virtutea căruia orice publicaţie, sub orice forma, imprimata, scrisa la maşină, scrisa cu mana (oricare ar fi modul ei de împrăştiere) care nu va fi trecuta prin cenzura, va fi declarata clandestina şi autorul oricărei scrieri clandestine va fi pasibil de închisoare pana la 2 ani, de amenda şi de pierderea oricărei funcţii publice sau particulare precum consiliile de administraţie (o atenţiune speciala pentru liberali). Maniu va primi un avertisment, de data asta, şi incidentul actual va fi închis. Pe viitor, daca mai scrie, va fi insa închis el…

Acord cu legionarii.

Cu explozia de la Orşova, a carei ştire a fost publicata de Paris-Soir, Ghelmegeanu mi-a dat cuvântul sau de onoare ca totul a fost inventat şi ca n-a fost nimic. După cate ştiam şi eu, nu avem nici o baterie, nici la Porţile de Fier, nici la Orşova, nici în Cazane…

Ghelmegeanu mi-a mai spus ca e aproape gata sa încheie un acord cu câţi au mai rămas din şefii de organizaţii ai Gărzii de Fier, cu cei care au scris la „Bunavestire” şi la alte foi. Toţi aceştia vor semna „o spovedanie” prin care se vor lepăda de Crezul lor şi vor adera la FRN. După care se va acorda o amnistie generala. Era sa întreb: „Si celor care au fost împuşcaţi?”. I-am remis şi petiţia lui Milcoveanu. Se va rezolva la amnistie… Numai sa dea Negru Voda amnistie… Daca se va opune PUM? sPopescu (Regele Carol II). Urdareanu. Malaxat.

Regele Gustav al Suediei, jucătorul de tenis, a întrunit Consiliul de Miniştri şi a făcut declaraţii solemne de neutralitate în numele Suediei. O participare la războiul fino-rus ar atrage Suedia în războiul mondial contrariu intereselor acestei tari pe care ar mai pune-o o asemenea eventualitate şi în neputinţa de a mai ajuta Finlanda nici atât cat o ajuta astăzi. Declaraţiile Regelui Gustav fac sa se prevadă care va fi şi hotărârea finala a tarilor nordice ce se întrunesc într-o conferinţă în zilele de 24 şi 25 februarie.

Finlandezii n-au fost demoralizaţi prin pierderea primei linii Mannerheim. Ei s-au instalat pe o noua linie bine fortificata, tot de la mare la lacul Ladoga, dar mai aproape de Viborg. Comunicatul finlandez anunţă o mare victorie la nord-est de lacul Ladoga, unde divizia a 18-a rusa a fost complet distrusa. Ruşii ar fi lăsat 18.000 de morţi pe campul de bătaie (pare cam multi) şi un bogat material de război. Pe de alta parte, presiunea rusa în Carelia ar fi slăbit, trupele sovietice care ataca de 17 zile având nevoie de repaus. Admirabila rezistenta finlandeza e inca departe de a fi înfrântă.

Pe lângă preşedinţia Consiliului din Franţa s-a creat o noua Direcţie pentru coordonarea serviciilor menite sa garanteze securitatea materiala şi morala a naţiunii. Aceasta Direcţie va trebui sa aducă la cunoştinţa Guvernului toate doleanţele justificate ale publicului, doleanţe ce ar putea fi satisfăcute – şi sa explice totodată cetăţenilor pentru ce anumite masuri împovărătoare şi chiar vexatorii, impuse de împrejurări, trebuiesc primite şi suportate în interesul comun al izbânzii finale… In fruntea acestei Direcţiuni a fost numit consilierul de Stat Delfan.

Un asemenea Serviciu sau Direcţie ar trebui sa se înfiinţeze cat mai neîntârziat şi la noi. „Un paznic al moralului francez” a fost numit noul director de la Preşedinţia Consiliului francez; de ce n-am avea şi noi unul?

Ribbentrop versus Göring – pe seama României.

Abs, Neubacher, Pilder au fost opriţi în drum spre noi de zapezi şi intemperii. Avionul cu care venea Pilder, pornit de la Budapesta, a ajuns pana deasupra Aradului şi s-a întors. Maine sosesc toţi.

Toţi domnii aceştia, care vin cu instrucţiuni noi de la Berlin, vor sa constituie de mult proiectata societate de import-export germano-romana. Radu Crutescu, care i-a precedat la Bucureşti, mi-a spus ca vor sa ma numească pe mine preşedinte. Nu stiu insa daca voi primi… Pe de alta parte, stiu ca Guvernul nostru ar voi sa mai amâne înfiinţarea acestei societăţi, ca sa nu se supere iarăşi englezii împăcaţi azi pe trei sferturi.

Din cate am aflat de la ai mei de la Bancara, domnii vin pentru constituirea zisei societăţi, dar mai vin şi pentru altceva. Le trebuie lei, ca sa plătească tot ce cumpără de la noi şi vin sa ne ofere devize în schimbul acestor lei. Da, devize! Când s-a declarat războiul, la 1 septembrie, Germania a rămas cu un cont activ în Anglia, în Franţa, în Statele Unite etc. Anglia şi Franţa au sechestrat bineînţeles activele germane. In tarile neutre insa, ele au rămas disponibile, dar în Statele Unite, spre exemplu, inutilizabile, din cauza stăpânirii marilor de către englezi. Germania vrea sa utilizeze acum aceste disponibilităţi la noi…

Cecropid îmi povesteşte toate intrigariile dintre nemţii din Bucureşti. Misiunile lor grupate pe lângă Legaţie au ajuns sa cuprindă un număr de agenţi ce trebuie sa dea de gândit Guvernului nostru, caci domnii de la Berlin nu se ocupa numai de furniturile statului german, dar şi de nazism. Noroc pentru noi ca nu se înţeleg şi se mănâncă intre ei. Clodius vrea cu tot preţul locul lui Fabricius şi şi-a pus la Bucureşti ca agent pe Neubacher, care a fost astfel desemnat de Ribbentrop, iar nu de Göring, desi reprezintă interesele economice ale Reichului. Göring a vrut sa numească pe Guido Schmidt, dar fata de propunerea Ministerului de Externe n-a insistat, ca sa nu jignească partidul, caci Neubacher e suta în suta omul partidului şi Ribbentrop l-a ales tocmai ca sa nu-l poată refuza Göring. Dar în realitate, la Bucureşti, nu e nici Guido Schmidt omului lui Göring; omul lui Göring a fost, este şi va ramane Gerstenberg… La Berlin, lupta intre Göring şi Ribbentrop e mai acuta ca oricând şi toţi iniţiaţii socotesc ca pana în 3-4 luni Ribbentrop va fi curăţit… In toate aceste intrigării ar fi loc de jucat o partida frumoasa pentru Guvernul roman…

Procesul Auschnit continua. Deocamdată jurisconsulţii petrec, ridicând incidente. Preşedintele duce interogatoriul după un carnet în care Malaxa a însemnat întrebările de pus… Condamnarea e sigura.

Fost ieri la Micescu să-l consult asupra cazului lui Safran, ales sef rabin, şi prin urmare senator de drept, desi nu are decât 30 de ani. Ca şi mine, e şi el de părere ca trebuie admis în Senat, desi nu are inca 40 de ani, limita care, după lege, nu se poate aplica decât senatorilor aleşi.

Cu acest prilej, Micescu mi-a povestit ce păţeşte cu Codul Civil cel nou, redactat alandala şi care intra în aplicaţie în ziua de 1 martie. Ori, aşa cum e, nu se poate aplica. Prevede, de exemplu, ca nici o vânzare nu se mai poate face fara transcriere în cartea funduara, şi în vechiul Regat şi în Basarabia nu exista carte funduara. Admite dreptul statului de preempţiune la păduri, fara termen (!), aşa încât nu s-ar mai putea vinde o pădure. Introduce dreptul cercetării paternităţii fara limita, aşa încât dezorganizează familia. Toate năzbâtiile comunistului Lady au fost introduse în Cod. Regele – spune Micescu – nu vrea insa sa revină asupra promulgării din ambâţ, şi ca sa o sfârşească o data cu unificarea codurilor. Caută o formula ca sa împace pe Rege. Ii dau următoarea: se amână aplicarea Codului de Comerţ şi Codului Civil pentru coordonarea lor. Formula ii place, o va supune azi Regelui.

Ora 6 p. m. Decretul-lege împotriva publicărilor clandestine a apărut azi-dimineaţă. Pe lângă cele notate ieri, decretul mai cuprinde şi domiciliul obligatoriu, pana la un an, pe baza de jurnal al Consiliului de Miniştri.

Decretul e reprodus în toate gazetele şi însoţit cu declaraţii foarte bune făcute de Tătărescu. Sunt simple, precise, fara lăudăroşenii, fara gargarisme de fraze. O data a nimerit-o şi Tătărescu. L-am întâlnit azi şi l-am felicitat. Mi-a spus ca pregăteşte 30 de camere la Tismana şi ca va începe cu familia lui Maniu, cu Boilestii şi alţii, ca sa izoleze pe dl Iuliu. Daca dl Iuliu va continua insa, il va ridica şi pe d-sa…

'Oribil lucru e razboiul'

27 August 2005 | de