22 MARTIE.

Criza de guvernământ din Franţa s-a terminat ieri prin formarea unui minister Paul Reynaud. Daladier a rămas ministru al Apărării Naţionale şi Chautemps, vicepreşedinte al Consiliului. Reynaud a luat şi Ministerul Afacerilor Străine, iar la Finanţe, în locul lui, a fost numit Lamoureux. Mandel a rămas la colonii. De Monzie, la Lucrări Publice şi Transporturi. S-a creat un nou Minister al Informaţiilor şi Propagandei (Frossard). O droaie de subsecretari. In total, 34 de miniştri şi de subministri.

Se zice ca căile Domnului sunt necunoscute – tot astfel recunoscute sunt şi ale Democraţiei! Pana ieri, Daladier era omul indispensabil care cristaliza în jurul sau toată încrederea Franţei. La Camera şi Senat, unanimităţi. Deodata, din frunte a fost trecut la coada… Cat va dura „trecerea” lui Paul Reynaud? Mister… Căile Democraţiei sunt nu numai necunoscute, dar inca şi „insondabile”!

Evenimentele din Finlanda, consecinţă a metodelor de pasivitate cu care a fost condus războiul, au determinat retragerea lui Daladier. Va putea Paul Reynaud sa schimbe ritmul războiului? Se pretinde – şi o pretinde şi el – noul prim-ministru a fost comparat cu Churchill, în Anglia, si, desi mai putin, e totuşi un impulsiv şi el. Întrebat de gazetari asupra intenţiilor sale, a răspuns ieri răspicat: „Voi face ce a făcut Cl… menceau. As face război. Ministerul meu se compune exact din atâţia miniştri ca şi al lui Cl… menceau…”. O fi, dar nu e deajuns: lipseşte Cl… menceau…

De la Berlin se telegrafiază ca săptămâna se va termina în linişte. Ştirile sosite ieri şi alaltăieri cu privire „la un eveniment senzaţional” ar fi fost simple zvonuri. Totuşi – ce e drept, nu din Berlin – noi informaţii par a confirma vizita lui Molotov în capitala Reichului, vizita ce ar urma sa aibă loc în timpul vacantei Paştilor (catolic).

Presa berlineza afirma ca un convoi a fost atacat de avioanele germane în Marea Nordului, nu departe de Scapa Flow, şi ca mai multe vase englezeşti, de război şi comerciale, au fost scufundate.

Un comunicat dezminte energic aceasta ştire, inventata pe de-a întregul şi menita sa atenueze efectul atacului asupra bazei navale germane de la Sylt.

În Anglia, Parlamentul a luat vacante pana la 2 aprilie. E probabil ca remanierea Guvernului nu se va face decât după vacante şi se spune ca Guvernul va fi redus. Aceasta reducere ar părea în contrazicere cu metoda adoptata în Franţa, unde Guvernul a fost sporit. Contrazicerea e numai aparenta, caci în noul Guvern Reynaud s-au creat doua comitete, un comitet de război şi un comitet economic, amândouă restrânse, care de fapt vor avea îndrumarea celor mai importante departamente în mana.

În Guvernul Paul Reynaud au intrat socialiştii (dar nu şi Blum) – n-au intrat insa reprezentanţii grupurilor de dreapta, fiindcă n-au fost mulţumiţi de modul cum s-a înjghebat ministerul. Paul Reynaud a trebuit astfel sa renunţe la alcătuirea unui guvern de uniune naţională pe care l-ar fi dorit.

Se pare ca, cu prilejul ratificării tratatului cu Finlanda, care e în curs la Moscova, Sovietele mai cer câteva petice de pământ, ca să-şi asigure poziţii strategice. Guvernul din Helsinki a demisionat, dar cel care-l va înlocui va trebui sa primească şi acest nou sacrificiu… Când eşti mic şi singur…

Sovietele declarându-se împotriva unei alianţe a tarilor nordice, a întors şi Germania foaia, şi de unde la început se declara indiferenta fata de noua formaţie defensiva, acum se ridica împotriva ei…

Harababura din Parlament.

Lideri national-liberali (jos, de la stânga la dreapta): Ion Inculet, dr. C. Angelescu, Gheorghe Brătianu, Gheorghe Tătărescu, Constantin (Dinu) I. C. Brătianu, Vasile P. Sassu.

Ieri, şedinţa nesfârşită la Senat. Ne-a pisat Penescu, raportorul bugetului, şi apoi un ceas şi un sfert ne-a cantat Miţita din toate strunele patriotismului, ca sa ne dovedească cat de geniala era opera sa. Băiatul are o mare, o deplorabila facilitate de elocuţiune, dar la dansul trilurile şi gargarismele vocale tin loc de argumente. In loc sa ne spună pe şleau ca a fost nevoit sa puna mana în toate buzunarele ca sa strângă banii necesari apărării naţionale, a vrut sa ne demonstreze ca a ridicat o opera financiara raţională…

După ce a sfârşit, un complice a cerut – ca la Camera – afişarea discursului. Ca sa nu ma las mai prejos decât Vaida, i-am adresat şi eu câteva cuvinte de mulţumire pentru hapul amar pe care mi l-a dat pe gat.

Au urmat 13 voturi (buget şi legi anexe) din care am ieşit tâmpit.

La Camera, harababura continua. Discuţia la Adresa nu s-a terminat inca. Vaida raspunde la întreruperi în locul interpelatului şi mai rosteşte astfel două-trei discursuri pe şedinţa. Ieri a reclamat împotriva cenzurii, împotriva României (ziarul FRN-ului), împotriva lumii întregi! şi asta reprezintă Ardealul, reprezintă ritmul nou al FRN-ului, reprezintă ultima nădejde a tarii! A tarii lui Hübsch!