23 MARTIE.

Ieri după-amiază am prezentat Majestăţii Sale din partea Senatului, cu alaiul obişnuit, Adresa de răspuns la Mesajul Tronului. Ajunşi la Palat, Marele Voievod Mihai a venit şi a luat loc, ca senator, în mijlocul Delegaţiei maturului Corp. O inovaţie protocolara…

La citirea Adresei mi s-a întâmplat ceva fara precedent în Analele parlamentare. Am avut imprudenta sa nu examinez în prealabil textul frumos caligrafiat pe care mi l-a remis Olochovski la plecarea de la Senat; când, citind cu ifos, am ajuns la ultima pagina, am constatat cu stupoare ca sfârşitul lipsea! Fara sa ma tulbur, am improvizat aceasta ultima parte, prefăcându-mă ca citesc! Nenorocirea era ca nu citisem înainte Adresa, nici nu ascultasem, în Senat, când a citit-o Botez raportorul! Dar lucrurile au mers struna si, daca n-ar fi fost Botez autorul sa ma controleze, şi daca n-aş fi fost nevoit sa cer lui Urdareanu înapoi Adresa ca sa o completez – nimeni n-ar fi ştiut despre neplăcută improvizare, caci nimeni n-asculta ce se citeşte în asemenea ceremonii şi nimeni din câţi il citiseră nu-şi mai aducea aminte de text!

Regele a fost foarte amabil cu senatorii şi a schimbat câteva cuvinte cu fiecare. Cu mine a stat mai mult de vorba: nu bagase de seama substituirea, caci mi-ar fi spus-o. In tot cazul, nenorocita întâmplare: şi cum se putea sa fie altfel – venisem la Palat cu un popa în trăsură, cu Patriarhul!

Abia constituit şi primit cu multa simpatie şi mulţumire de opinia publica – Ministerul Paul Reynaud s-a şi poticnit. S-a poticnit la Camera. Monsieuer Paul, care a început cu aere de Cl… menceau, era sa o sfârşească repede, ca Gribouilla, în lac… Într-adevăr, prezentându-se ieri la Camera, după ce a citit o scurta declaraţie pe tonul „Fac război”, a cerut un vot de încredere. Încrederea i-a fost acordata, dar numai cu 169 voturi, contra 156 şi 111 abţineri. Adică 269 de o parte, 267 de alta…

Uşurinţă franţuzească, ce-şi permite jocuri politice în momente în care existenta însăşi a tarii e în joc, a impresionat rau în tarile neutre, chiar în cele prietene, care nu pricep ca, răsturnat de Reynaud în înţelegere cu socialiştii, Daladier a vrut sa se răzbune cu sprijinul celor 111 radicali care s-au abţinut. Nu prin asemenea metode se poate restabili prestigiul Franţei, ştirbit prin succesele – fie şi discutabile – înregistrate de Germania de la începutul războiului. Faptul a fost înţeles pana şi în Anglia aliata, care şi-a amânat remanierea ministeriala ca sa nu sublinieze prin analogia aparenta a gestului greşeală franceza. Păcat…

Anul 1940 – Intelegearea statelor totalitare

03 Decembrie 2005 | de