Italian pezevenchi.
Negocierile noastre cu italienii – e vorba de negocieri de ordin economic – s-au sfârşit cu bine. Cu bine, adică fara supărare, păruiala şi ruptura – ca numai bine pentru noi nu s-au sfârşit. Pezevenchiul de d'Agostino ne-a strâns cat a putut. A trebuit sa cedam pe toată linia şi sa primim un curs mult mai ridicat al liretei (cam cu vreo 30%) pentru cumpărăturile italieneşti la noi. Ce era sa facem? Trebuie sa plătim bunăvoinţa celor mai mari şi mai puternici ca noi ca sa ne scăpăm tara intacta. Vom izbuti sa o scăpăm? Daca da, nici un sacrificiu nu va fi fost prea scump.
Frankfurter-Zeitung publica azi un lung articol asupra temei „Sud-Estul European”, socotit în centrul interesului cercurilor politice din Berlin, în urma întrevederii de la Brenner dintre Hitler şi Mussolini.
În ce priveşte pericolul unui atac din partea unei mari Puteri asupra Statelor mici din acea parte a Europei, ziarul subliniază ca în aceste State a existat mai înainte teama unei posibilităţi de agresiune din partea Rusiei, dar ca aceasta îngrijorare trebuie sa se liniştească, deoarece apariţia Rusiei pe campul Sud-Est European se desfăşoară în cadrul procesului de reorganizare a Europei.
Frankfurter-Zeitung mai arata ca esenţial faptul ca intre cele trei mari Puteri vecine ale „Spaţiului Sud-Est European”, şi anume intre Germania şi Italia şi Germania şi Rusia, exista un acord. Statelor din Sud-Estul European li se atrage atenţia ca se pot simţi mult mai sigure cat timp intre marile Puteri ce le sunt vecine nu exista certuri ce ar putea fi lichidate în detrimentul tarilor mici. Se creează astfel o formula noua: sincronizarea politicii italo-germano-ruse în Sud-Estul Europei.
Date fiind legăturile presei în Germania cu Guvernul o atenţie speciala trebuie data acestui articol din Frankfurter-Zeitung.
Se pare ca negocierile germano-italiene (Brenner) şi germano-ruse (Molotov la Berlin) tind la menţinerea „Statului Quo” în Sud-Estul European. Vizita lui Ribbentrop la Belgrad, anunţată de presa italiana, se dezminte categoric la Berlin.
Virgil Madgearu, în surghiun.
În telegrama adresata Reginei Wilhelmina cu prilejul Congresului „Christian Foreign Service”, de la New York, preşedintele Roosevelt a răspuns: „Numai triumful idealurilor de Dreptate, de Fraternitate, de Bunătate şi de Credinţă va asigura o pace durabila. Pacea nu va fi durabila daca Naţiunile mici vor fi osândite sa trăiască în teama puternicilor lor vecini”.
Declaraţia aceasta a lui Roosevelt a fost publicata cu litere mari de toate gazetele franceze şi engleze…
Madgearu a fost osândit la domiciliu forţat şi expediat la Mănăstirea Bistriţă. Nu-i mai tăcea gura… Cleanta-cleanta împotriva regimului, împotriva tuturor masurilor ce se luau, împotriva Regelui… Acum, în urma, ţinea conferinţe la el acasă şi anunţă sfârşitul regimului, al Domniei… La Bistriţa se va răcori şi va manca păstrăvi…
Azi-dimineaţă la palat, unde am asistat la remiterea Adresei Camerei, am avut satisfacţia să-i reamintesc lui Ghelmegeanu ca d-sa a fost unul din cei care au urlat mai mult când i-am spus lui Madgearu, în 1921, în plina camera, sa ma pupe… unde se ştie. Cum se întoarce roata lumii! Ghelmegeanu a fost cirac şi sluga plecata la Madgearu – şi acum il trimite la puşcărie! Desi n-am nici o simpatie pentru Madgeanu, mai bine as vrea sa fiu în pielea lui, decât în a lui Ghelmegeanu…
„Achită-mă şi-ţi dau actele”
Malaxa a plecat într-adevăr în străinătate, s-a dus la Paris sa se înţeleagă cu Edgard Auschnit, care a luat cu el toate actele compromiţătoare pentru el, Malaxa, pentru Duduia, pentru Urdareanu şi mai ales pentru Rege. In schimbul acestor acte, Malaxa ii va oferi lui Edgard revizuirea condamnării lui Max, în Apel. Pare ca toţi aceşti escroci n-au nici o încredere unul în altul. Malaxa spune: da-mi actele şi vei fi achitat – iar Max raspunde: achită-mă şi îţi dau actele!
24 martie.
Încetul cu încetul sosesc şi informaţiile de la Paris. Se pare ca votul Camerei n-a fost determinat fata de Guvernul Reynaud numai de jocul politicii meschine. In Franţa s-ar fi format un curent puternic pentru pace – curent a cărui existenta fusese semnalata inca din octombrie-noiembrie prin telegramele lui Franasovici. O buna parte a poporului francez nu pricepea războiul acesta, care nu e dus pentru apărarea Franţei, ci pentru scopuri ce apar din ce în ce mai nerealizabile. Armata, în tranşee, pe de alta parte, se enervează în lipsa de lupte, care singure oţelesc voinţa soldatului. Soldatul se plictiseşte şi mârâie. Natural ca multi francezi sunt insa de o părere contrara şi vor războiul pana la nimicirea Germaniei. (!) Căderea lui Daladier, mai mult decât intrigilor de culise, ar fi datorita acestui antagonism. Daladier s-a arătat slab şi cu înclinaţii înspre curentele pacifiste, desi nu le mărturisea. Paul Reynaud a fost şi este partizanul războiului total şi pana la sfârşit… Blum şi socialiştii, la fel. Louis Marin, Flandin şi prietenii lor inclina pentru pace… Acest antagonism explica şi formarea Ministerului Reynaud şi compunerea lui, şi lozinca pe care a adoptat-o – si, în fine, votul care a avut loc la prima ciocnire intre noul Guvern şi Camera…
27 martie.
De sâmbătă seara m-a apucat un acces de guta – primul de astă-vară. Cura de la Eforie şi-a menţinut efectul şapte luni. Foarte frumos. şi l-ar fi ţinut mai mult, dar în ultima vreme, uitându-mi de boala, am făcut abuzuri mari alimentare, am ţinut-o în icre proaspete şi în şampanie – şi acum icrele şi şampania se răzbuna.
Axa Berlin – Moscova.
Gafencu vine sa ma vadă. Il întreb ce mai e nou. „Ce sa fie? Am ajuns la preţ mare. Germania e în plina desfăşurare de putere şi de farmece pentru a obţine de la Rusia şi de la Italia, sub o forma oarecare, o garanţie a stat-quo-ului în Sud-Estul Europei. Sud-Estul Europei suntem mai ales noi. Germania vrea sa taie iarba de sub picioarele Franţei şi Angliei în politica lor balcanica şi sa nu le mai lase nici un pretext de intervenţie. După ce Nordul a fost eliminat ca şi camp posibil de lupta – izbutind sa elimine şi Sud-Estul Europei şi dat fiind ca pe frontul de Vest o decisiva nu e de presupus – nemţii socotesc ca s-ar apropia foarte mult de telul pe care-l urmăresc: o pace de compromis. Negocierile nemţilor cu prietenii lor merg insa greu. Italienii sunt de acord asupra fondului, dar nu asupra formei, fiindcă n-ar vrea sa semneze nimic alături de ruşi; ruşii s-ar împăca cu toate formele, dar nu prea vor sa se angajeze asupra fondului…
Ştiri contradictorii au circulat după întrevederea de pe Brenner, s-a spus ca Ribbentrop va merge la Moscova, apoi ştirea s-a dezminţit şi s-a anunţat sosirea lui Molotov la Berlin – dar şi aceasta a fost dezminţita ieri de Agenţia TASS. Reichul socoteşte ca ministrul sau de Externe a fost de doua ori la Moscova şi ca ajunge: acum e randul dlui Molotov sa se deranjeze. Dar de când au încheiat pacea cu finlandezii, ruşii au început iar sa se lase greu… In tot cazul, pentru moment, nu pare sa fie pentru noi nici un pericol din partea Sovietelor, care nu vor cu nici un preţ sa intre în războiul european, ceea ce ar fi cazul daca ne-ar ataca. Cuvântarea de ieri la radio a lui Paul Reynaud şi declaraţiile lui Saracioglu nu lasa nici o îndoială asupra acestui punct.”
Gafencu mi-a mai repetat şi explicaţia însărcinatului cu Afaceri Sovietic de la Roma asupra fobiei manifestate de Guvernul italian fata de Moscova: grija de a nu pierde simpatiile Spaniei, Portugaliei, Americii de Sud, Elveţiei… O fi, dar eu cred ca mai mult grija de a putea manevra fata de Germania determina politica Ducelui în ce priveşte Sovietele.
„Coup double”
Corespondentul Agenţiei „Reuter”, un anume Moritz-Loewell, supus englez, a fost expulzat zilele trecute şi a trebuit sa păsăreasca Romania în 12 ore. Loewell telegrafiase la Londra ca Germania ne trimisese un ultimatum de pe urma căruia Tătărescu demisionase şi ca un Guvern Vaida era în formaţie. De la Londra, ştirea a fost difuzata prin toate posturile de radiodifuziune amice sau neutre… Interogat, anglo-jidanul a afirmat ca obţinuse informaţia direct de la Legaţia germana. (!) Expulzarea lui Loewell i-a indispus foarte mult pe englezi, fiindcă, fata de greşeală evidenta a tipului, ei se oferiseră să-l recheme imediat – dar Guvernul nostru a preferat calea expulzării. Gafencu părea şi el indispus, caci prin acte de acest fel se îngreunează şi sarcina lui. Cu acest prilej mi-a făcut o destăinuire grava – pentru el – spunându-mi: „A fost iar la mijloc codiţa intrigantului ala, care nu mai încetează de a excita pe unul contra altuia…”. Intrigantul ala e Urdareanu; apoi daca aşa au ajuns lucrurile, atunci zilele lui Gafencu la Ministerul de Externe sunt numărate. Mi-o spusese deja Cancicov, foarte legat în momentul de fata cu Urdareanu, mi-au mai spus-o şi alţii, dar n-am vrut sa o cred. Vom vedea…
Daca englezii sunt nemulţumiţi de expulzarea lui Loewell, germanii, în schimb, sunt încântaţi: un englez şi un ovrei – „coup double”. Presa şi posturile lor de radio ne lauda fara restricţie, ne socotesc rupţi de Aliaţi şi ne garantează toate fericirile alături de „Axa”… Niciodată presa germana n-a fost atât de asiguratoare fata de noi – şi se ştie ce legături exista în Germania intre presa şi Guvern…
De la Roma, unde primul-ministru ungur Teleki a petrecut sărbătorile Paştelui, se telegrafiază ca întrevederile pe care le-a avut cu Ciano şi cu Mussolini n-au dus la nimic senzaţional…
Se dezminte, pe de alta parte, „importanta convorbire ce ar fi avut loc intre Teleki şi Charles, însărcinatul cu Afaceri al Angliei, conversaţie speculata de cercurile filo-maghiare. Teleki şi Charles s-au întâlnit la golf şi au schimbat câteva vorbe de politeţe. Daca Charles era beat, nu e nici un pericol sa fi spus prostii… altfel, nu se ştie…
A murit, aproape centenar, marele fizician Branly, părintele transmiunii undelor, fara fire. In 1890, Branly a izbutit sa transmită cuvinte, fara fir, prin emisiune, la 20 de metri. In 1899, Marconi a izbutit prima transmisiune peste Canalul Mânecii… Branly a fost nu numai un mare savant, dar inca şi un sfânt…
Aurora Boreala pe Marea Neagra
10 Decembrie 2005 | de.
Constantin Argetoianu „Daca Norvegia vrea război – il va avea!”