28 ianuarie

Chestiunea cu petrolul se complica. Anglia a oprit, pe ziua de ieri, expediţiile de armament şi de materii prime destinate României. E probabil ca şi Franţa va face la fel. Pare ca anglo-francezii ar mai admite sa livram Germaniei ce ne-am angajat să-i livram prin convenţia din primăvara lui 1939, dar nu mai mult. Ceea ce a înfuriat pe englezi sunt trei lucruri: 1) neaprobarea contractelor de cumpărare pe termen de un an (Anglia a încheiat un contract cu „Astra” pentru cumpărarea întregii producţii pe 1940 şi cu „Steaua Romana” pentru jumătate producţia – contracte foarte avantajoase şi pentru societăţi.), încheiate cu societăţile petrolifere cu capital englez; 2) înfiinţarea Comisariatului Petrolul cu drept de control asupra determinării producţiei, comprimata dinadins în societăţile sub influenta Londrei şi 3) anularea acţiunilor depuse la Londra de fabrica Zbroiowka (din Brün). In ce priveşte aceasta afacere, Sir Reginald Hoare a trimis chiar un raport foarte dur în care conchidea ca beneficiile acestei escrocherii au fost împărţite intre Rege, Urdareanu şi Reşita (citeşte Malaxa). Raportul a fost trimis în urma unei vizite făcute la Palat de către ambasadorul Franţei, Thierry, care a făcut pe Urdareanu atent asupra faptului ca primul ministru Tătărescu îşi dăduse cuvântul de onoare ca drepturile Franţei şi Angliei vor fi respectate şi ca anularea acţiunilor nu se va face. Urdareanu ar fi răspuns: „Dl Tătărescu nu avea calitatea, ca prim-ministru, să-şi dea cuvântul de onoare într-o afacere care nu-l privea!” Doamne, Doamne, din ce am scăpat!

Toată Europa nu se ocupa decât de noi: la radio, prin gazete, cum poate. La Berlin suntem natural susţinuţi, şi presa germana se indignează împotriva presiunii pe care o exercita Anglia asupra noastră. Cercurile conducătoare ale Reichului aproba înfiinţarea Comisariatului Petrolului şi au tactul sa declare ca aceasta înfiinţare e o măsură de ordin intern, pentru asigurarea unei mai bune distribuţii a derivatelor petrolifere pe teritoriul romanesc, şi nu priveşte exportul. De altminteri, adăugă nemţii, Romania va înfiinţă în acelaşi scop de distribuire mai raţională şi un comisariat al metalurgiei şi altul al textilelor…

Aceasta bunăvoinţă fata de noi nu împiedica Germania sa se dea împotriva neutrilor în general şi să-i ameninţe cu fulgerele ei, fiindcă – zicea ea – tarile neutre nu respecta principiile neutralităţii. Principalul reproş pe care Reichul il face neutrilor e ca nu au protestat împotriva blocus-ului Germaniei şi ca au mers la Societatea Naţiunilor. Cine mai participa la adunările SDN-ului, afirma presa Reichului, se alătură în fapt de inamicii Germaniei… Aceste ameninţări împotriva neutrilor nu constituie decât o atitudine simetrica fata de violentele ieşiri ale lui Churchill şi ale presei engleze împotriva celor care ajuta Germania (am primit şi noi, mai ales noi, porţia noastră).

Churchill a ţinut un al doilea discurs, la Manchester, oficial, dar de data asta nu s-a ocupat de neutrii, şi s-a mulţumit sa îmbărbăteze pe englezi, sa le arate ca, cu toate pagubele suferite, Anglia ramane stăpâna marilor şi să-i asigure de izbândă finala…