27 ianuarie

Din Iugoslavia ştirile nu sunt prea bune din nou. Împăcarea dintre croaţi şi sârbi n-ar fi decât aparenta. Religia joaca un rol mare. Intre catolici şi ortodocşi, desi sârbi de fapt şi unii şi alţii, nu se poate arunca o punte serioasa.

Pare ca se lucrează la alcătuirea unui Stat catolic cuprinzând Ungaria, Croaţia şi Slovenia şi ca Sf. Scaun şi chiar şi Italia n-ar fi străini la aceste uneltiri. Noul Regat ar fi sa fie oferit lui Otto de Habsburg sau unui principe italian. Acum se spune ca ar fi şi Printul Paul, Regentul, printre candidaţi… Poate sa fie multa fantezie în aceste informaţii culese de Ministerul Propagandei noastre, dar fapt este ca, în ziua în care Printul Paul şi Prinţesa Olga şi-au făcut intrarea în Zagreb, o foarte ciudata manifestaţie lealista a avut loc la Belgrad. In acea seara, la o reprezentaţie obişnuită a Operei au asistat Regina Marioara şi minorul Rege Petru. Cum au intrat în sala, ofiţerii şi generalii, care veniseră în număr, desi nu era nici reprezentaţie de gala nici praznic, s-au ridicat în picioare şi au aclamat îndelung, şi cu talc, pe Rege şi pe Regina Mama… ca un răspuns la aclamările croate adresate în aceeaşi clipa Printului Paul.

Îmi sosesc ştiri din Italia de la Farinacci, Gobbi, Varenna & Co. Sunt nemulţumiţi ca în toate ultimele cuvântări ale Regelui Carol al II-lea n-au citit nici un cuvânt amabil la adresa Italiei. O decepţie, după atitudinea amicala a Italiei fata de noi. O nota foarte apropiata reiese din ancheta făcută de Radian la Roma, prin trimişi speciali care au luat contact cu conducătorii presei italiene, cu Gayda în cap. Toţi s-au arătat foarte favorabili României, dar au declarat ca, date fiind prea desele schimbări de Guvern în Romania (si deplorau plecarea mea, ca prieten recunoscut al Italiei), nu mai au încredere în declaraţiile oamenilor politici romani, şi vor un angajament din partea Regelui. Au explicat atitudinea Guvernului italian fata de revendicările ungureşti pe care nu le-am aprobat niciodată decât în principiu şi fara vreo specificare care sa angajeze viitorul – ca un mijloc de a conserva influenta Italiei asupra Guvernului de la Budapesta – dar ca nu poate fi vorba de nici o ciuntire serioasa a României…

Trimişii lui Radian au mai adus de la Roma impresia ca raporturile dintre Italia şi Bulgaria s-au răcit mult, de când Guvernul din Sofia a început sa cocheteze cu Moscova. Italienii par sa considere chiar Bulgaria ca un teren pierdut…

Am cerut lui Gafencu sa propună Regelui decorarea lui Puricelli (are Coroana României din 1927…) şi a lui Farinacci. Mi-a făgăduit. Daca n-ar uita…

Furia perfidului Albion.

Banditul de Gavrilă Marinescu s-a înapoiat din străinătate. Tot comerţul tremura la ideea ca ar putea fi reînscăunat. De când a plecat şi a venit Modreanu, nici un prăvăliaş n-a mai fost tulburat. Nu era zi, sub Gavrilă, în care sa nu calce un comisar prăvăliile şi sa ceara câteva sute de lei pentru bilete de teatru, de concerte, de baluri – toate fictive, numai biletele şi leii erau reali. La orice act trebuia sa scoată comerciantul de la comisariat sau de la Politie alte şperţuieli, cărămizi, chete etc. şi peste acestea toate mai veneau amenzi, şi când comerciantul întrebă pentru ce, i se răspundea ca nu se ştie, ca aşa e ordinul de executare.

Argumentul potrivit căruia cu aceşti bani s-a clădit Prefectura Politiei nu e valabil, caci tot materialul cădirii a fost luat cu japca, iar munca a fost contribuţia nenorociţilor de arestaţi, de multe ori închişi pe meserii, tocmai ca sa muncească pe gratis la clădire… In schimb, pe lângă Gavrilă, care a strâns o avere de nabab, s-au îmbogăţit toate liftele din jurul lui. Am însemnat deja aci pe unii din aceşti şperţari. Azi mi se vorbeşte de unul Eustatiu Constantinescu, sub-şef la Circulaţie, mofluz pana ieri, care şi-a măritat acum fata şi i-a dat 2 milioane zestre, o casa şi un automobil – plus ca mai întreţine alt copil în Anglia „la educaţie” şi ca trăieşte ca un boier…

BUCUREŞTI. Miniştrii de Externe ai Înţelegerii Balcanice (de la stânga la dreapta): turcul Sukur Saragioglu, grecul Ioannis Metaxa, romanul Grigore Gafencu, iugoslavul Cinkar Marcovici