29 mai.

Minoritari, uniti, ortodocşi.

Se pregăteşte reluarea relaţiilor diplomatice intre Iugoslavia şi Soviete. Misiunile circula deja intre ambele tari. Au ajuns muscalii la preţ.

Numirea lui Nindi Romalo la Berlin şi a lui Radu Crutzescu la Ankara au apărut în Monitor.

După ce a fost numit Consiliul Regal, Ion Mihalache a trimis un copios memoriu Regelui, prin care lămurea ca nici ce a fost nu mai poate sa mai fie, dar ca nici ce e azi nu poate sa dureze. In acelaşi timp, dom' Mihalache cerea Suveranului o audienta. Suveranul n-a răspuns, Mihalache e furios şi spune în gura mare ca, daca lucrurile nu se schimba pana într-o luna, îşi va da demisia din demnitatea de C. R. Câteva zile în urma lui Mihalache a trimis şi dom' Maniu un memoriu Regelui, dar fara sa ceara audienta. In memoriul sau, dom' Maniu preciza ca Ardealul e expus sa fie smuls României şi ca o înţelegere cu Rusia (!) e singura noastră salvare. Fiindcă vine vorba de Ardeal, mi se spune ca domnii de la Statul Major fac prostii pe acolo. Prostii nu numai fata de minoritari, dar şi fata de romanii uniti. Ii baga pe toţi într-un sac şi-i considera ca trădători. Ce sa mai zicem de mitropolitul Sibiului, Balan, care a declarat într-o cuvântare publica, ca cine nu e ortodox în Romania e împotriva Regelui! Şvabii din Banat nu mai vor sa primească ofiţeri în cvartir, fata de insultele ce comandanţi locali le-au adresat.

S-au luat masuri de o severitate excepţională pentru circulaţia din zonele petrolifere. Nici un strain nu se va mai putea apropia de schele, de rafinării, de depozite. Alarma a fost data de nemţi care pretind ca englezii au trimis oamenii sa distrugă toate exploatările noastre. Sa ne ferească Dumnezeu! Fara petrol am înceta sa devenim interesanţi şi ne-ar lăsa nemţii prada ruşilor.

30 mai.

Aliaţii au luat în fine Narvik-ul. şi doua oraşe din vecinătate. Succes tardiv care nu compensează dezastrele suferite în Belgia şi în nordul Franţei. Succes inutil, caci pe campul de bătaie din Flandra, nemţii pot aduna mai mult fier decât le-ar fi putut furniza minele din Scandinavia în zece ani. Succes relativ, caci o mana de nemţi a rezistat efortului combinat franco-englez timp de doua luni.

Toate comunicatele, toate cuvântările, toate declaraţiile franceze şi engleze se termina cu formula: „pana la victoria definitiva asupra inamicului”. Stiu ca moralul poporului trebuie susţinut, dar sunt formule şi formule. Cea adoptata de Aliaţi face efectul unei glume sinistre, în lumina evenimentelor de fiecare zi.

A murit Jean Callimachi.

Printul Wilhelm, fiul mai mare al Kronprinzului, a fost ucis în Flandra şi înmormântat în Potsdam cu mari onoruri militare. El, al doilea print al familiei imperiale, ucis în război: astă-toamnă, în Polonia, a fost doborât printul Oskar.

În fine, s-au luat masuri de politie pentru urmărirea alarmiştilor şi răspânditorilor de tot feluri de zvonuri false. Numai de s-ar executa cum trebuie ordonanţa data ieri. Masurile de paza, în regiunile petrolifere, au fost înteţite. E teama mare de un act de sabotaj pus la cale de Aliaţi ca sa lipsească pe nemţi de petrolul romanesc.

Ploile care au căzut iarăşi cu nemiluita marţi şi ieri au produs mari stricăciuni la căile ferate, în părţile muntoase ale tarii. In Oltenia, după ştiri, pare sa fi plouat mai putin. Ne-om aduce aminte, sub toate privinţele, de anul 1940!

31 mai.

Ieri la amiaza a murit brusc Jean Callimachi. Bolnav de câţiva ani de angina de piept, nu se mai cauta deloc în ultima vreme şi abuza de mese bune şi fuma ca şi cum nu l-ar fi pandit moartea. Am avut câteodată impresia că-şi caută sfârşitul. Foarte mândru de numele şi de casa lui, n-a putut suferi prăbuşirea din jurul sau. Fiul unic mort la Atena într-un accident absurd l-a tras spre mormânt, în care l-au împins de la spate nevastă-sa – prin viaţa ei destrăbălata şi fiică-sa devenita pur şi simplu o curva. Cu moartea lui Callimachi s-a închis ultima casa boiereasca primitoare din Bucureşti. Cele doua nebune, mama şi fata, vor toca la repezeala şi averea lor şi cea rămasă de la Callimachi care le-a lăsat-o.

Pentru mine, se duce un prieten. De dansul şi de casa lui sunt legate nenumărate amintiri ale vieţii mele, în ultimii 20 de ani. Am ajuns „persona grata” şi la ruşi! Nu numai nemţii, dar şi muscalii ma vor în fruntea Guvernului. A spus-o Kukoliev lui Ralea şi lui Blumenfeld, după cum la nemţi au spus-o şi Fabricius şi Gerstenberg lui Cecropid. Ralea, comunicându-mi cele spuse de muscal, a adăugat ca era şi părerea lui. La cinematograful de la Legaţia sovietica s-a aşezat lângă mine şi mi-a făcut declaraţii de amor. Omul nu vrea sa fie surprins de evenimente. Din nenorocire îşi pierd toţi timpul: m-or vrea nemţii, m-or vrea ruşii, m-o vrea Ralea – nu-i vreau eu pe ei, pe niciunul, fiindcă, cu Regele Carol, nu e nimic de făcut. Încearcă omul o data, nu de doua ori.

În Guvern pare a fi mare enervare, mai ales în cercurile lui Tătărescu. Se vede ca simte omul ca trebuie sa facă acum loc unuia care sa aibă încrederea Berlinului şi va mai fi aflat şi el ca ecoul Moscovei, Kukoliev, a spus deunăzi: „Rusia vrea sa se înţeleagă cu Romania, dar nu se va putea niciodată înţelege cu Tătărescu. Cu Mihalache poate, cu Argetoianu desigur.”.

Strigoi de-ai politicii vechi.

Enervarea Guvernului mai poate sa fie datorata şi dificultăţilor interne. Într-adevăr, Mişcarea Legionara e în plina recrudescenta şi încercările de sabotaj străine au devenit ameninţătoare.

Un manifest anonim, cu portretul lui Zelea Codreanu şi cu data de 16 mai, a fost răspândit în toată tara, manifest prin care se recomanda legionarilor sa stea liniştiţi, caci ziua izbândei finale se apropie. Mai toţi gardiştii „destinşi” au început sa se regrupeze convinşi ca nemţii vor impune Garda de Fier la Guvern! De confruntat cu convingerea ca teroriştii veniţi de peste granita şi arestaţi au fost trimişi de nemţi sa provoace tulburări la noi! Speranţe absurde de pe urma izbânzilor germane hrănesc şi rataţii mişcărilor naţionaliste. Strigoi de-ai politicii vechi ca Nichifor Crainic, Manoilescu, Gheorghe Cuza, Tilica Ioanid şi alte javre se întrunesc aproape zilnic, beau şi pun tara la cale în vederea „proximei” lor guvernări! Oricât ar fi de putin serioase aceste manifestări, ele îngrijorează oameni ca Tătărescu şi Ghelmegeanu care se tem pana şi de umbra lor.

Poate şi mai mult insa preocupa Guvernul încercările de distrugere a instalaţiilor noastre petrolifere ce par a fi urmărite de agenţi străini, mai ales englezi. S-au găsit explozibile şi unelte de distrugere la asemenea venetici arestaţi în jurul schelelor. La Brăila şi la Sulina au fost descoperite zilele trecute doua vapoare bătând pavilionul statului Panama, în realitate vase engleze, încărcate şi ele cu material de distrugere. Probabil ca aceste vase mai urmăreau şi blocarea Dunării la Porţile de Fier. Masuri de o severitate aproape exagerata au fost luate împotriva tuturor străinilor – dar primul-ministru şi ministrul de Interne trăiesc cu frica în san.

Legea armonizării salariilor a trecut prin Consiliul de Miniştri. După câte-mi spune Cancicov, e complet ratata. Ea nu va mulţumi pe nimeni şi ne va costa 4 miliarde de lei. In Consiliul de Miniştri erau consternaţi, Miţita Constantinescu a mai slăbit cu zece kilograme. Desi sunt la cuţite, Cancicov şi Miţita au fost de data asta de acord. Daca n-ar fi făgăduit-o Regele prin mesajul de deschidere al Parlamentului, legea ar fi căzut.

Aflu de la Statul Major ca nemţii ar fi concentrat 18 divizii în Moravia şi Slovacia. Ca sa împiedice pe unguri (in cazul unei năzbâtii italiene împotriva Iugoslaviei) sa se mişte? Ca sa tina pe ruşi în respect fata de noi? Chi lo sa. (Cine ştie.)

Ca răspuns la aceasta concentrare de forte, ruşii ar transporta trupele lor de la Odessa şi de la Nistru, la Nord, spre granita ungaro-poloneza. Tot cam atâtea divizii. Joc de război, sau exerciţii higienice?

O pace economic planificata.

Neubacher mi-a făcut ieri o lunga vizita. N-am prea priceput de ce, caci n-a venit să-mi ceara nimic, nici să-mi spună ceva special. „Plec poimâine la Berlin pentru câteva zile şi am venit sa va vad înainte de plecare!” De luni de zile uitase de existenta mea; a mai fost de atâtea ori la Berlin şi n-a mai venit sa ma vadă „înainte de a pleca”. Sa fie aceasta vizita în legătură cu dorinţa „lor” de a ma vedea iarăşi în fruntea Guvernului? Tot ce se poate; ei nu pot şti ca „dorinţa lor” e zadarnica.

Si dl Neubacher s-a deschis fata de mine – ceea ce niciunul din ei nu o face fata de Gafencu şi de Tătărescu – şi mi-a declarat ca Berlinul considera interesele Germaniei comune cu ale României, şi ca ştie de la Ribbentrop ca nu trebuie sa avem nici o teama de ruşi. Mi-a confirmat şi concentrarea diviziilor nemţeşti din Moravia.

Am vorbit de război. Din ce ştie el de la Berlin, Hitler nu vrea sa se vrăjmăşeasca de moarte cu francezii, şi nu va porni împotriva Parisului. O ocupare a Parisului ar fi o umilire a Franţei pe care francezii n-ar uita-o niciodată. Parisul şi Franţa nu sunt obiective urmărite de germani care nu vor reacţiona spre Sud decât daca vor fi atacaţi. Tot efortul nemţilor se va concentra împotriva englezilor. Neubacher considera războiul câştigat. Trupele germane vor debarca în Anglia şi o vor constrânge la pace. Nu crede într-o pace separata cu Franţa, desi toată lumea în Germania ar dori-o, dar francezii sunt prea cavaleri ca sa lase Anglia „in Stich” (in situaţie grea). Mi-a vorbit cu dispreţ de Italia şi de lăcomia italienilor. Hitler face tot ce poate ca sa nu-i atragă în război, dar lui Neubacher ii e frica ca vor da navala. Hitler se ocupa de acum cu organizarea unei paci economic planificata, care sa puna Europa în măsură sa lupte cu concurenta celorlalte continente şi sa o învingă.

Ne-am despărţit prieteni, dar fara sa pricep pentru ce a venit.

Consiliul de Miniştri belgian s-a întrunit sub preşedinţia lui Pierlot şi a redactat următoarea hotărâre: „In numele poporului belgian şi având în vedere art 32 din Constituţie, Consiliul de Miniştri constata ca Regele fiind în puterea invadatorului se afla în imposibilitate de a domni („de r… gner”)”.

Pana unde a căzut prestigiul Angliei: Agenţia rusa TASS informează ca Guvernul sovietic declina sa primească misiunea lui Sir Stafford Cripps, hotărâtă la Londra. Daca Guvernul britanic are ceva de comunicat celui din Moscova, n-are decât sa o facă prin Sir William Seeds, ambasadorul sau. Sau daca Sir William nu mai are încrederea Guvernului englez, acesta poate numi un alt ambasador şi chiar pe Sir Stafford Cripps. Londra s-a supus şi a cerut agrementul pentru Cripps, care plecase deja spre Moscova, ajunsese la Atena şi va aştepta acolo decizia lui Stalin. Cripps e un simpatizant al comunismului şi al Sovietelor şi englezii aşteaptă mult de la el.

Trei vedete americane.

Negocierile acordurilor comerciale dintre Iugoslavia şi Soviete s-au terminat şi acordurile vor fi semnate zilele acestea la Belgrad. Din telegrame nu rezulta insa ca raporturile diplomatice dintre cele doua tari vor fi reluate. Bizar.

Ducici a fost decorat de plecare cu Marele Cordon al Stelei României şi ales membru de onoare al Academiei Romane. Ca sa ne reamintim de vremurile vechii prietenii cu bieţii sârbi.

Ruşii au trimis o nota cam aspra Lituaniei, din cauza „răpirii” (!) câtorva ofiţeri din garnizoanele sovietice. Lituania a numit o comisie de ancheta. Se spera ca conflictul va fi aplanat, dar Germania a declarat de pe acum, ca de s-ar agrava, ea nu se va amesteca în afacerile Rusiei.

Primenirea morala: Dl Teofil Sidorovici, cu degetul în gura pana la numirea d-sale în fruntea Strajei Tarii, a cumpărat o casa frumoasa pentru uzul d-sale şi un imobil de raport în centrul Bucureştilor. sa înveţe străjerii de la el.

A murit pe front şi un print din familia Regala engleza: Frederick of Cambridge.

Istorie politica – Picătura comica

10 Iunie 2006 | de.

Constantin Argetoianu.

Pacifismul lui Ciano