30 iunie.

Evacuarea Basarabiei şi Bucovinei, şi ocuparea nenorocitelor provincii se face cu încurcături, cu frecături, cu ciocniri intre ruşi şi noi, în mijlocul jalei şi a neputinţei. Bat într-una depesi la Moscova, dar fara mare folos.

Din nenorocire chiar şi ai noştri se poarta rau. Soldaţii basarabeni fug de la tunuri, arunca armele şi se duc acasă… Nu vor sa treacă Prutul în Vechiul Regat!

Bardossi la mine azi dimineaţă la ora 10. L-am împăcat – dar i-am remis o nota tot atât de seaca ca a lui. I-am cerut sa înceteze atacurile presei ungureşti împotriva noastră. Mi-a promis, daca încetează şi articolele antimaghiare în ziarele noastre. Am făgăduit la randul meu.

Fabricius la mine azi după-masă. Ordine au fost date de Berlin la Budapesta, sa se astâmpere. Din toate ştirile ce-mi sosesc de ieri, pare ca putem conta pe pace, pentru moment şi dinspre Bulgaria şi dinspre Ungaria. De Ungaria nu ma tem cata vreme nemţii vor avea nevoie de petrol, caci drumurile petrolului romanesc trec prin tara ungurilor. De Bulgaria iarăşi nu mi-e frica sa se mişte cat timp stiu ca turcii le vor sari în spinare daca ne ataca. şi deocamdată turcii ne-au declarat şi la Ankara şi la Bucureşti, ca se tin de clauzele Pactului Balcanic…

Singura mea teama sunt şi raman tot ruşii… Numai sa nu ne mai ceara ceva… şi aci tot nemţii şi petrolul ne vor scăpa.