5 iulie.

Sunt liber de răspunderi directe… dar nu şi de griji! Miercuri seara, intre orele 7 şi 8 ne-am întrunit din nou la Externe, Tătărescu, Vaida şi cu mine sa discutam asupra situaţiei. Tătărescu recunoştea ca nu mai poate merge. Eu am mărturisit ca vârsta şi sănătatea nu mi-ar permite să-i iau, eventual, succesiunea. şi nu ma atrăgea nici oribila sarcina de a prezida la sacrificiile teritoriale ce ne vor mai fi desigur impuse, şi nici perspectiva de a colabora cu un Rege de care nu ma mai leagă nimic. El zicea ca în afara de mine nu vede pe nimeni şi ca ar primi sa fie vicepreşedinte al Consiliului sub mine… Rămăsese sa mai vorbim…