Evreii, în panica.

Nu pricep pentru ce darea de seama a şedinţei comisiilor de politica externa ale Parlamentului de marţi a fost din nou reprodusa în ziarele de azi-dimineaţă (evident din ordin), reducându-se cuvântarea lui Tătărescu la câteva rânduri, dar publicându-se în schimb, „in extenso”, cuvântarea lui Iorga, o parte din cuvântarea lui Ciobanu şi aproximativ cuvintele mele de la sfârşitul şedinţei. Ba pricep: Iorga a spus. „Regele care n-a vrut pacea”, iar Ciobanu „sub conducerea înţeleaptă a Regelui etc.”. Unde am ajuns, sa alergam după certificate! Dar eu n-am spus nimic despre Rege – atunci de ce şi cuvintele mele de disperare?

Senzaţional: flota engleza a atacat şi bombardat pe cea franceza în rada din dreptul oraşului Oran (Algeria)! Sa vedem Franţa în război cu Anglia. Iată ceva la care nu s-ar fi aşteptat nimeni. Surprinderea a fost mare şi în Anglia. Churchill a căutat sa justifice în fata oamenilor acest atac, explicând ca flota franceza nu va putea fi lăsată la discreţia Guvernului german… In Franţa, indignarea e mare.

Guvernul Gigurtu a pus ovreii în panica. Înapoindu-mă ieri de la Regina Elisabeta, am găsit acasă pe dl Katz în lacrimi: cerea nevesti-mii adăpost pentru el şi nevastă-sa. După un sfert de ceas, a venit şi Blumenfeld, cu figura descompusa, sa ma roage să-i primesc în depozit 500.000 lei, pe care să-i dau sotiei sale în cazul în care dansul ar fi ucis… Am liniştit şi pe Katz, şi pe Blumenfeld, dar nu dau cinci parale pe soarta lor… In cele opt zile de tortura prin care am trecut chemasem pe prietenul meu, Willi Otto Roth (fostul preşedinte comunist al Republicii de la Timişoara!), pe Otto Roth pe care-l scosesem din puşcărie în 1920 şi care de atunci mi-a rămas devotat – ca sa ma ajute fata de comunişti. Misiunea lui încheindu-se o data cu a mea, am vrut să-i răsplătesc serviciile: n-a vrut sa primească un ban, cu toată insistenta mea şi desi e om sărac. Mai sunt şi oameni cinstiţi şi de inima, dar atât de putini…