Liberalul Gheorghe I. Brătianu.

A recunoscut-o şi dansa. Am spus atunci mai departe ca are o datorie sa meargă sa vorbească răspicat cu Regele. Să-l vestească ca e ceasul al 11-lea ca să-şi scape Coroana şi capul. Toate straturile sociale, de la cele rurale pana la cele intelectuale din oraşe – oamenii de dreapta ca şi cei de stânga, toţi se ridica astăzi împotriva Regelui. Nu mai are cu dansul decât pe Urdareanu, pe Buchmann şi pe Malaxa… Daca vrea sa mai scape, sa facă repede un Guvern de unire naţională şi sa se cotorosească de camarila „die Klicke”, cum zic nemţii, caci de scăpat tot n-o scăpa, daca nu o va baga el în puşcărie, o va băga-o Berlinul… Elisabeta mi-a promis ca va face demersul pe care i-l cer, dar ca n-are multe şanse sa reuşească. „Să-mi împac cel putin conştiinţa”, a încheiat ea…

Guvernul a depus ieri jurământul la orele 15, dar nu tot. Hans Otto Roth nu-l depusese inca azi-dimineaţă la ora 10, când a venit sa ma întrebe ce sa facă. Părea disperat: „Asta e Guvern, domnule ministru?”, repeta omul întruna. Era convins ca nu poate tine nici o săptămână, ce sa se mai facă de ras, intrând într-însul. Roth nu e om sa vorbească de unul singur – daca vorbea asa, e ca trecuse pe la Fabricius şi simţise vântul care sufla la Legaţia germana… Stiu prin Cecoprid ca nemţii nu sunt deloc încântaţi de noua formaţie. Ei ar fi voit un Guvern serios, care sa facă politica alături de dânşii, nu un Guvern de caraghioşi. Eu unul am sfătuit pe Hans Otto Roth sa primească, atât ar mai lipsi ca singurul neamţ din Guvern sa dezerteze… Mi se spune ca şi gardiştii n-au vrut sa intre în Guvern şi ca au primit cu sila. Printre legionari e un curent teribil împotriva Regelui. Dinu Arion şi G. J. Manu au fost însărcinaţi sa mi-o spună…