6 februarie

O conferinţă ceva mai importanta ca cea de la Belgrad s-a ntrunit la Paris: este a cincea ntrunire a Consiliului Suprem al Aliaţilor. Au participat primii miniştri, miniştrii de Externe, ai Aerului, Armatei, Aprovizionării etc. dintr-o parte şi alta, precum şi generalii cu comandamente mai importante. S-au hotărÂt masuri noi pentru asigurarea unei cAt de strÂnse colaborări militare şi civile ntre cele doua tari beligerante.

Haimanalele presei continua şi astăzi sa zăpăcească lumea prin comentarii şi reportaje privitoare la basinaria de la Belgrad. S-ar putea crede ca acolo s-a hotărÂt soarta lumii. Audientele dlui Gafenko, declaraţiile dlui Tzintzar, vAnturile aromatice ale dlui Metaxas, telegramele de mulţumire ale dlui Saracacioglu umplu coloane ntregi. In Universul de azi-dimineaţă sunt şi poze. Una reprezintă pe colonelul Gregory citind comunicatul n mijlocul gazetarilor cu capete de salai. Printre ei, placida, fata de bou a lui Cădere, lipita pe hÂrtie ca un timbru vechi moldovenesc – dar fara valoare. Cu astfel de caraghioşi sa ieşim noi din ncurcatura?

Se putea altfel? Linia de fortificaţii săpată la granita a primit numele de „linia Regele Carol al II-lea”! Slugărnicia militarilor nu se putea lăsa mai prejos de a civililor…

După cAte aflu, a avut unul o idee inteligenta (cine o fi ala?), ideea de a sapa un canal paralel cu frontiera ungureasca, ca sa oprească tancurile. S-au construit şi bazine de alimentare. Nu stiu daca acest canal va opri vreun tanc, dar n tot cazul va servi pentru irigaţii şi va apăra mpotriva inundaţiilor… „Tot raul e spre bine.”

Frontul Renaşterii Naţionale

25 Iunie 2005 | de.

Constantin Argetoianu.