Un proces istoric

6 februarie

Stocul de aur al Statelor Unite se urca actualmente la 18 miliarde de dolari – adică doua treimi din tot aurul din lume… Frumos drum a făcut în trei veacuri aceasta colonie de sclavi, de bandiţi şi de desculţi – rebutul Europei aruncat cu dispreţ peste mare…

Din Finlanda se anunţa un nou mare succes: Divizia a 18-a ruseasca a fost nimicita, ca acum câtva timp a 44-a. Prada de război pare a fi de asta data mai mica, dar efectul moral e enorm.

Se pare ca şi în aer, mica aviaţie finlandeza a paralizat cele 5.000 de avioane cu care sovieticii se lauda ca ar fi pornit în război. Probabil ca 5.000 sunt hârtie, „după moda ruseasca”, dar ca în realitate sunt mult mai puţine. Pana acum finlandezii au pierdut 15 avioane, dar au doborât vreo 300…

Iamandi continua sa înjure pe Tătărescu în gura mare. Prietenii lui – are şi el prieteni! – vestesc pretutindeni ca Guvernul e pe duca şi ca „vine” Iamandi. Date fiind legăturile de sânge pe care Iamandi le-a înnodat cu Coroana, lumea, proasta, crede. Tătărescu, care pretinde ca Iamandi ii scade autoritatea (!), a reclamat la Palat… Urdareanu a convocat pe delincvent şi în numele Regelui i-a făcut aspre observaţii. „Pardon – a replicat Iamandi – întrucât priveşte înjurăturile, ele sunt justificate. Cum? Noi care am combătut Garda de Fier şi am distrus-o cu riscul vieţii noastre, sa ne vedem izgoniţi şi înlocuiţi tocmai prin domnul care prin incapacitatea lui i-a dat viaţa? E aşa ceva de neînţeles, e aşa ceva de monstruos, încât numai mort am sa tac! Iar întrucât priveşte zvonurile despre venirea mea la putere, nu eu le răspândesc, le răspândeşte lumea, fiindcă lumea şi zice: daca l-au făcut pe Iamandi Consilier Regal, e ca au vrut să-l pregătească pentru viitoarea şefie de Guvern – şi cum actualul Guvern nu poate sa meargă, lumea trage consecinţele naturale…”

Se vede ca Urdareanu şi-a zis ca Iamandi a înnebunit şi n-a mai insistat, dar l-a rugat sa plece în străinătate, sa lase pe Tătărescu în pace sa fericească tara şi pe Malaxa. „Daca aveţi bani de dat, plec, de ce nu?” a răspuns Iamandi şi s-a dus sa bea o ţuică.

Tătaru vine să-mi spună ca lumea e foarte nemulţumită în Ardeal cu noua organizaţie a F. R. N.-ului. Vaida cauta să-şi facă partid şi nu vrea sa numească în demnităţile Frontului decât pe partizanii sai, adică pe foştii. Tătărescu, pe de alta parte, cauta sa bage liberali, urâţi de toată lumea. Mai e şi fobia lui Vaida pentru tineret. „Generaţiile de ieri” sunt singurele care contează pentru fratele Alexandru. Tineretul ardelean e pe punctul sa se organizeze în afara de Front şi sa aştepte omul care va libera tara de insuportabila gâsca care o stăpâneşte azi… Ce să-i faci, fiecare după capul lui.