9 februarie

Stirile mai pesimiste de ieri, cu privire la rezistenta finlandezilor, venite din Stockholm, sunt dezminţite azi. Finlandezii rezista perfect. Puternica ofensiva sovietica, dezlănţuită în Carelia şi la nord de Ladoga, care durează de şapte zile, n-a putut înregistra un succes… Ruşii sunt respinşi pretutindeni cu mari pierderi. Ceea ce cer finlandezii acum e armament, şi se pare ca primesc mult. Comandantul Daru (ajutorul ataşatului militar francez în Romania) mi-a afirmat ieri ca englezii au trimis cel putin 150 de avioane de bombardament cu care finlandezii au bombardat centrele de ravitalizare ruseşti şi Kronstadul. Pana acum şi de la începutul războiului, ruşii ar fi lăsat în mâinile finlandezilor 600 de tancuri, 300 de avioane (cu cele distruse), 200 de tunuri grele, 1.300 de mitraliere, 600 de autocamioane. Au mai fost distruse 3 vase mici de război şi un submarin… Sa le ajute Dumnezeu finlandezilor…

Daru mi-a spus ieri ca francezii n-au oprit comenzile destinate României şi ca întârzierea livrărilor militare e datorita faptului ca aliaţii vor sa înarmeze întâi armata turceasca, pe care o înzestrează pe capete…

Mare valva în Europa. La Paris, politia a făcut o percheziţie în stil mare la Reprezentanta Comerciala a Rusiei sovietice. S-au deschis toate sertarele, toate casele şi s-a ridicat un enorm material. Pare ca acolo era centrala întregii propagande comuniste… S-au făcut descinderi şi la dl Evstratov, girantul Reprezentantei, şi la toţi funcţionarii acasă. A fost un fel de asalt şi cartierul întreg a fost o zi întreagă sub stare de război. Mulţimea a manifestat ostil fata de Soviete… Cat s-au schimbat lucrurile, din zilele de glorie ale frontului popular!… Suritz, ambasadorul Sovietelor, a protestat energic şi a cerut restituirea actelor ridicate; a fost insa trimis la plimbare. Pana la ruperea relaţiilor Franţei cu Rusia nu mai e decât un pas… La Berlin, toată presa urla, acuza Franţa ca a calcat legile neutralităţii (!) şi cate şi mai cate. Sprijin moral – dar atât. Germania trebuie sa fie incantata, caci cu cat se îndepărtează Rusia de Franţa şi de Anglia, cu atât se leagă mai strâns de ea. şi pentru noi e bine. Daca s-ar ajunge la o declaraţie de război intre anglo-francezi şi sovietici ar fi şi mai bine. S-ar fixa şi poziţia Italiei, şi soarta noastră finala…

Fostul secretar al Sovietelor la SDN, Sokolin, rămăsese la Geneva şi după ce Rusia s-a retras din Societatea Naţiunilor. Guvernul Federal l-a expulzat din Elveţia. După cum se vede, bolşevismul şi bolşevicii sunt apreciaţi pretutindeni…

De câtăva vreme, acţiunile IRDP se urca întruna. De la 150 au ajuns la 700 de lei. Societatea e submediocra ca administraţie şi cu un pasiv mare, dar produce totuşi vreo 40 de vagoane de petrol pe zi.

Explicaţia urcării acţiunilor sta în goana dintre nemţi şi anglo-francezi după petrolul nostru. Germania, după acordurile din primăvara trecuta, intrase în tratative cu Creditul Minier şi se ajunsese la o înţelegere, în sensul ca Creditul Minier şi un grup german (Deutsche Bank) sa constituie o societate noua pentru exploatarea şi rafinarea petrolului, fiecare parte aducând în noua afacere cate 200 de milioane de lei. Nu stiu pentru ce negocierile cu Creditul Minier s-au rupt şi nemţii au luat atunci Petrol-Blokul ca rafinărie şi au pus ochii pe Societatea Petrolul Romanesc, ale carei concesiuni trebuia sa servească ca şi camp de aprovizionare pentru rafinărie. Nemţii au încercat sa ia opţiuni de la principalii acţionari ai acestei societăţi (dr. Angelescu etc.) prin persoane interpuse, toţi romani, nu germani. Fratostiteanu, directorul general al Petrolului Romanesc, a crezut ca opţiunile se iau pentru contul „Astrei”, care se afla în proces cu societatea românească şi ca englezii vor sa puna pe aceasta cale mana pe societatea lui şi sa stingă procesul în favoarea lor. S-a dus la Banca Naţională, la Miţita Constantinescu, la cine a putut, şi a urlat ca străinii care poseda deja cele mai mari exploatări din tara vor sa puna mana şi pe aceasta ultima rezerva românească. Rezultat: Stoicescu, delegatul Băncii Naţionale la Creditul Minier, care cunoştea pe cei care umblau după Petrolul Romanesc, a chemat pe Oberwind, reprezentantul Germaniei în afacerile de petrol, şi l-a rugat, în numele guvernului roman, sa renunţe la acţiunile Petrolului Romanesc, aceasta societate şi Creditul Minier urmând sa rămână suta în suta societăţi româneşti. Germaniei, Guvernul i-a oferit concesiuni noi (?) şi i-a dat drumul sa se înţeleagă cu orice alta societate în afara de cele doua. Pe de alta parte, Creditul Industrial a împrumutat 70 de milioane Creditului Minier, cu care acesta a cumpărat cat a putut din acţiunile Petrolului Romanesc. Nemţii, galanţi, s-au declarat gata sa asculte sugestiile primite, au renunţat la Petrolul Romanesc şi la orice speranţă de înţelegere cu Creditul Minier şi şi-au îndreptat năzuinţele spre IRDP. Dar au intervenit atunci francezii, prin Wanger, şi ca sa împiedice pe nemţi sa acapareze IRDP, s-au pus şi ei sa cumpere acţiuni de-ale acestei societăţi şi iată cum s-au urcat cursurile cu de trei şi patru ori valoarea reala a hârtiilor…

Conversaţii cu Fabricius.

Banca Naţională şi-a publicat bilanţul pe 1939: 500 de milioane câştig la 600 de milioane capital! Frumoasa afacere. şi publicate sunt numai beneficiile licite… Sau, mai bine zis, legale!

Ştirea audientei lui Mihalache pentru ieri nu era exacta. Nici n-a cerut audienta. Regele primeşte insa azi pe doctorul Lupu, după cum ii făgăduise pe jumătate la 24 ianuarie.

FATA IN FATA. O întâlnire istorica de gradul zero. Regele Carol al II-lea şi Marele Voievod Mihai de Alba-Iulia, în vizita la Führerul Adolf Hitler.

Văzut pe Tătărescu. I-am comunicat cele spuse mie vinerea trecuta de Fabricius cu privire la pericolul rusesc şi dorinţa Germaniei de a ajunge la un act care sa ne convingă şi pe noi ca nu mai avem de ce sa ne temem din partea Rusiei. I-am reprodus şi conversaţiile avute în aceeaşi seara, la Legaţia Germaniei, cu Guido Schmidt şi cu Neubacher. Tătărescu a fost foarte interesat de cate i-am spus, caci fata de dansul Fabricus (pe care l-a văzut ieri) a fost mai putin categoric. I-a spus ca situaţia s-a schimbat mult, ca pericolul rusesc s-a îndepărtat, ca Germania a lucrat mult în favoarea noastră etc., dar n-a mers pana la planul unui act de garantare germano-italo-rus. Am fost de acord cu Tătărescu ca probabil nu era autorizat sa vorbească oficial – cum a vorbit cu mine în particular – şi am mai fost de acord ca Italia nu va semna în conjunctura actuala un act alături de Rusia sovietica. „Nici alături de Germania”, a adăugat Tătărescu, şi cred ca are dreptate. Mi-a mulţumit pentru informaţia adusa, „un homme averti en vaut deux”, şi mi-a vorbit de greutăţile prin care trece. Germanii cer tot mai mult petrol, iar englezii cer sa nu le dam deloc. Acum francezii se arata mai înţelegători şi englezii mai intransigenţi, tocmai invers de ce era la începutul războiului. Prohibiţia de export în Romania a fost ridicata şi în Franţa, şi în Anglia. Englezii tratează cu noi, vor sa ne dea credite şi materiale, armament şi devize americane – tot ce voim, numai sa restrângem partea Germaniei de petrol…

Cu Italia, bine – dar sa nu-i silim sa se pronunţe împotriva Ungariei, pe care nu vor sa o piardă. Cu bulgarii, de asemenea, bine. Kiosseivanov i-a spus lui Saracacioglu ca Bulgaria ar fi chiar gata sa meargă cu noi şi cu turcii în cazul unui atac sovietic, rămânând sa se înţeleagă cu noi după război. E prea frumos, trebuie sa fie o porcărie la mijloc… şi cu ungurii s-au îndulcit mult relaţiile… In rezumat, un moment de răgaz. Ruşii şi-au ridicat toate trupele de pe lângă granita noastră şi le-au dus la dracul…

Tătărescu mi-a spus ca Parlamentul nu se va deschide decât la 1 martie, fiindcă nici bugetul, nici legile pe care vor sa le treacă prin Camera şi Senat nu sunt gata.

Au renunţat la Legea serviciului aprovizionării, care nu va mai fi promulgata, şi bine au făcut, caci ar fi fost un continuu conflict cu Ministerul Economiei Naţionale – în schimb, se creează un Minister al Schimburilor, care va avea ca titular pe Christu, de la Externe. Alegere excelenta. Tătărescu va veni cu legea, marţi sau miercuri, la Consiliul Economic şi va profita de acest prilej ca sa asiste la şedinţă. L-am rugat sa aducă şi pe miniştrii economici; mi-a promis.

Vorbind despre FRN, i-am arătat îngrijorarea mea fata de invazia cuzistilor antisemiţi. Mi-a spus sa nu am nici o teama. Nu le da nici un ţinut. Cuza ceruse ţinutul Prutului pentru el – ca să-l îndepărteze, Regele a hotărât ca nici un consilier regal sa nu ia ţinut sau judeţ. Preşedinţiile ţinuturilor au fost împărţite astfel: Timisul – Silviu Dragomir; Oltul – Gigurtu (!); Bucegii – Ghelmegeanu; Marea – Ralea; Dunărea – Victor Slavescu; Prutul – Petre Andrei; Nistrul – Istrate Micescu; Suceava – Gh. Vantu; Muresul – Şerban; Somesul – Iuliu Moldovan; Bucureştiul – Costică Angelescu.

Cuzistilor nu li se vor da decât trei judeţe: Balti – G. Cuza; Tighina – Topciu şi Baia – Prelipceanu. Prea mult şi atât.

Mediaţie americana.

Cercurile guvernamentale răsună de succesele trâmbiţate de Gafencu cu prilejul congresului de caraghioşi de la Belgrad.

Astfel, se spune ca Iugoslavia era hotărâtă sa saboteze conferinţa şi ca Gafencu a obţinut ca Tzintaro să-şi schimbe atitudinea. Într-adevăr, mare succes!

Apoi, ca toţi veniseră la Belgrad hotărâţi sa obţină de la Romania „sacrificii”, ca sa împace pe unguri şi pe bulgari şi ca Gafencu a obţinut ca turcii, sârbii şi grecii sa consimtă la integritatea teritoriului nostru… Ce noroc!

Nu tăgăduiesc ca Gafencu a făcut figura buna la Belgrad. Gafencu face totdeauna impresie buna, când se găseşte fara Nuseta. Tăgăduiesc insa orice importanta internaţională întrunirii de pârliţi, cunoscuta sub numele de Înţelegerea Balcanica.