9 mai.

Psihoza războiului se întinde ca o pecingine. Azi, în ziare, nu mai e vorba de atacurile Italiei asupra Balcanului, nici de sud-estul Europei – ci de Olanda. Doua armate au pornit din centrul Germaniei înspre frontierele Olandei: o afirma presa şi agenţiile americane. Olanda e în stare de alarma, trupele aliate de la granita Belgiei se mişcă, etc. De la Berlin, cele mai categorice dezminţiri.

După anumite telegrame s-ar părea ca aliaţii au oferit garanţia lor Iugoslaviei pentru integritatea fruntariilor. Presa din Berlin subliniază faptul ca Guvernul iugoslav n-a dezminţit ştirea.

Curtea de Apel din Bucureşti a dat ieri sentinţa în afacerea Auschnit (dezbaterile procesului se încheiaseră acum 15 zile). Curtea a respins apelul inculpatului, ca şi pe al Ministerului Public şi a menţinut sentinţa tribunalului.

Ieri au fost arestaţi 40 de remizieri clandestini, după o descindere a justiţiei în galeriile Blanduziei, bursa neagra a devizelor şi a comerţului cu aurul.

„Zecemaiul şi optiunielul”

Se vorbeşte iar, cu insistenta, despre lucrările de făcut în oraşul Sf. Gheorghe, al Dunării, braţul Sulina devenind din ce în ce mai neapt pentru navigaţie. De când ar fi trebuit începute aceste lucrări!

10 mai.

Zi de fericire naţională, păcat ca ea cade într-o vineri. Lichelele din jurul Regelui cauta sa scadă în fiecare an importanta Zecemaiului şi sa o prepingă asupra Optiunielului. şi Regele, sensibil cum e la toate linguşirile, primeşte cu placere toate propunerile în acest sens. Anul acesta, sub pretext ca armata e pe fronturi (?), s-a redus parada la câteva unităţi şi defilarea a fost transferata de la Cotroceni pe Piaţa Palatului. Nici Te Deum la Mitropolie, nici dejun la Palat, nici nimic. Vom vedea daca la 8 iunie se vor reduce în aceeaşi proporţie manifestările de tot sorocite pentru acea zi măreaţă.

Comentariile engleze privitoare la dezbaterile din Camera Comunelor ne sosesc abia azi. Reacţiunea presei şi a opiniei publice dovedesc o mare enervare. Din cate mărturiseşte chiar agenţia „Reuter” – oficioasa – o schimbare de Guvern pare probabila. Se vorbeşte de un Cabinet Halifax, de un Cabinet Lloyd George, dar mai ales de un Cabinet Winston Churchill. S-ar dori ca noul Guvern sa fie un Guvern national. O simpla remaniere a Cabinetului Chamberlain pare acum insuficienta. Criza se va dezlega săptămâna viitoare. Parlamentul a luat vacanta pana la 21 mai.

Evenimentele din Londra sunt viu comentate la Paris şi la New York. In ambele centre.

Pe când scriam rândurile de mai sus (e ora 8 dimineaţa) ma cheama Dim. Ghika la telefon să-mi spună ca nemţii au atacat Belgia şi Olanda. După trei minute ma cheama Sarateanu, de la Radio, să-mi confirme ca trupele germane au trecut în Luxemburg şi Olanda, pana acum în Belgia nu – Göebbels urla la Radio. Prima mea impresie: un pas decisiv spre lămurire – reacţiunea puternica în America.

„Cu inima strânsă”

Sa vedem acum rezistenta militara a aliaţilor: lupta se da pe acest nou front în condiţii egale. Mi-e frica, insa, de aviaţia germana, care pare sensibil superioara celei aliate.

11 mai.

Ieri la parada, umbra tragicelor evenimente din Apus, se întinde peste toţi şi peste toate. „S-au bombardat Parisul şi Londra”, „pardon, nu e Parisul şi Londra, ci gura Tamisei”, „nemţii au pus mana pe stăvilarele olandeze şi au împiedicat inundarea”, „olandezii au dat drumul zăgazurilor şi tara e sub apa” – erau fraze ce săgetau din toate părţile, şi se încrucişau. Ne era la toţi inima cat un purice, parca ceea ce se întâmplă nu era urmarea naturala a războiului şi n-ar fi trebuit sa se întâmple deja din septembrie trecut. Prins în treacăt pe lângă mine, Gafencu îmi povesteşte ca Radu Crutescu a telegrafiat joi de la Berlin. „Aici se afirma în toate cercurile ca germanii vor ataca maine Romania; prin urmare maine dimineaţă va avea loc atacul împotriva Olandei”. Gafencu adăugă ca Regele a făcut mare haz de perspicacitatea agentului nostru de la Berlin, şi i-a dat o nota buna.

Întrebat la repezeala, Gafencu îmi mai spune ca dinspre Rusia (teama mea) lucrurile nu stau rau pentru moment, pentru noi. Am luat întâlnire pentru azi, cu el şi cu Tătărescu, sa ma mai puna la curent şi cu ce stiu ei.

Churchill – salvatorul.

Chamberlain şi-a dat demisia şi Churchill a fost numit în locul lui. Toţi ceilalţi miniştri au rămas la posturile lor, pentru o zi sau doua. Refacerea Guvernului, în care vor intra şi laburişti şi liberali sadea (nuanţa Lloyd George) va fi un fapt împlinit azi sau maine. Partidul Laburist a votat o moţiune prin care declara că-şi va lua răspunderea guvernării într-un cabinet prezidat de altcineva, decât Chamberlain. Se crede ca în noul cabinet vor intra Attlee cu vreo 4-5 laburişti, şi Lloyd George. Chamberlain a vorbit la Radio şi a declarat ca şi-a dat demisia ca sa se poată constitui un Guvern national. După ce şi-a explicat politica în câteva cuvinte, fostul prim-ministru a cerut numirea tuturor în jurul noului conducător al destinelor Angliei.

La Paris, Guvernul s-a completat cu Louis Marin şi cu Ybarnegaray, iar mai toţi subsecretarii de Stat au demisionat. Se vorbeşte de un Guvern national sub preşedinţia lui Herriot.

Pe cat e de demna declaraţia Belgiei către Germania, pe atât e de nedemna a Germaniei către victima sa. Reichul pretinde ca forţele sale au trecut granita ca sa apere neutralitatea Belgiei împotriva Angliei şi a Franţei! Aceeaşi declaraţie o face Guvernul german şi fata de Olanda, adăugând un lung memoriu menit sa demonstreze (!) ca, de la începutul războiului şi pana azi, Olanda a calcat în continuu regulile neutralităţii! Evident ca simţul ridicolului lipseşte nemţilor.

Prin cele trei atentate săvârşite împotriva Norvegiei, Belgiei şi Olandei, unul după altul, Germania a izbutit sa devina odioasa lumii întregi, lumii civilizate cel putin, ca sa lăsăm Rusia de o parte. In Statele Unite, emoţia e mare, caci acolo nu se uita declaraţia ministrului de Externe japonez Arita: „Daca Olanda va intra în războiul actual, Japonia nu va ramane indiferenta fata de situaţia Indiilor Neerlandeze.”

Roosevelt – Voroşilov – Iorga.

Întrebat de gazetari pe care i-a primit în delegaţie Roosevelt ar fi spus: „nici o schimbare a posibilităţilor Statelor Unite de a ramane în afara de război.”. Aceste cuvinte cam ambigue ale conducătorului Statelor Unite sunt tălmăcite în diverse sensuri. Opinia generala e ca mai devreme sau mai târziu şi Statele Unite şi celelalte tari neutre vor fi atrase în război.

Voroşilov nu mai e comandantul Armatei Roşii. A fost numit comisar al poporului şi vicepreşedinte al Sovietului Suprem. O înaintare? Sau o îndrumare spre pivniţele GPU-ului şi spre gloanţele de revolver? In locul lui a fost numit generalul Timosenko, comandantul Corpului din Kiev.

Ieri, la parada, prietenia lui Iorga fata de mine era înduioşătoare. Nu mai puteam scăpa de el. Mi-a făgăduit teza de doctorat, de la Leipzig sau nu stiu de unde, pe care vrea sa o caute şi sa o găsească, fiindcă nu mai sunt exemplare în comerţ. M-a întrebat lung de Veneţia şi a trebuit să-i descriu cu amănuntul – amănunte exterioare, caci înăuntru n-am fost – Casa Printului Nicolae, de lângă Santa Maria de la Salute, şi cate toate din Italia!

Regele îşi schimba slugile.

Statuia lui Ferdinand va fi aşezată în marginea Şoselei Kiselef, în locul ocupat azi de Colonade. In Piaţa Victoriei, data fiind asimetria străzilor care se întâlnesc în acele răscruci, nu s-a putut găsi la un loc cumsecade. In fata monumentului se va amenaja o esplanada care va merge pana la Vila Brancoveanu (din Strada Jianu) pe care a cumpărat-o Primăria. Îmi pare bine de aceasta cumpărătură: s-a scăpat o gradina frumoasa osândita sa fie parcelata.