Acvila, gâştele şi Capitoliul

18 Iunie 2005 | de „Afacerea Auschnit”

4 februarie.

Continuarea „spovedaniei” lui Gavrilă Marinescu „Eu sa fur, domnule ministru? Am luat, am pus taxe, am ncasat amenzi, am cerut, am cerşit – dar ca sa fac din politie ce am făcut. Întrebaţi oamenii: cÂnd m-am dus la Auschnit să-i cer o reducţie pentru calorifer (8 milioane!), Auschnit mi l-a dat gratis, dar mi-a spus: „Ma, Gavrilă, te stiu nevoiaş, ti dau caloriferul gratis, dar ţi-l facturez şi tu ncasezi factura” (Interesant. Usa de biserica mai era şi Max Auschnit. Nu ma mai mira ca a ajuns la secret, la Văcăreşti)… Am protestat şi m-am dus drept la prefectura, unde am lăudat n gura mare generozitatea lui Auschnit…

Dar sa revin la Malaxa. Malaxa e duhul rau al Regelui; e foarte deştept, dar tot atât de fricos. De obicei Urdareanu şi Duduia pregătesc pe Rege, şi când soseşte Malaxa, Regele l ntreaba: „Tu ce gândeşti?”, şi Malaxa aprobă natural totdeauna ce au spus cei doi maheri, care, de fapt, în chestiunile de bani mai ales, sunt creaturile lui. Malaxa a găsit în pornirea Duduii şi a lui Urdăreanu (care n-a putut niciodată suferi pe Auschnit) un prilej binevenit sa despoaie pe Max pe ieftin şi să-i ia acţiunile lui la „Reşita”, caci la atât s-au gândit la nceput. Mai târziu, Malaxa n-a fost pentru închiderea lui Auschnit, fiindcă e fricos şi s-a temut sa nu i se întâmple şi lui odată tot așa… şi are sa i se întâmple, să n-aibă el grija!

Și cum c… l Duduii e buricul României, şi cum afacerea Auschnit a devenit principala preocupare a celor trei fraţi de cruce – iată ca afacerea Auschnit a mai devenit şi pivotul în jurul căruia se învârtește întreaga politică românească…

Imagine de grup în fata Castelului Scroviștea, după o vânătoare regală. Rândul din față de la stânga la dreapta: Principele Nicolae, Marele Voievod Mihai, Regele Carol al II-lea, Marta şi George Valentin Bibescu, împreună cu miniştrii străini ai Aviaţiei.

Domnule ministru, nu știu de ce ai plecat de la Guvern, dar știu că Urdăreanu a fost încântat şi că a făcut tot ce a putut sa te învrăjbească cu Regele… Nu era sigur de dta în afacerea Auschnit… De doua, trei ori, Regele m-a ntrebat: ce spune Argetoianu de Auschnit? şi am răspuns: ce sa spună, nu spune nimic… Pe mine m-au curăţat fiindcă nu sunt un porc ca ei şi n-am vrut sa muşc dintr-un nenorocit care mi-a făcut numai bine, şi mie, şi politiei… M-au dat la o parte ca pe un cAine, fara sa tina socoteala de toate serviciile cAte le-am făcut acolo sus tuturor. M-au acuzat ca am furat şi au pus pe incapabilul de Modreanu, un dobitoc, sa ma controleze. Caci nu mai ntrebuinteaza decÂt prosti ca Modreanu sau oameni ieşiţi din dancinguri ca Dombrowski, şi cu ăştia au sa se cureţe, la rAndul lor. Au pretins că mă amestec mai departe în poliție şi m-au trimis în străinătate! În ce să mă amestec? În tarAta lui Modreanu, dat afara de la Primăria din Timişoara, pentru ca încurcase tot? Ei şi cinste! Îţi vine rau! Ştiţi dumneavoastră ca Armand Călinescu şi dăduse demisia la 12 septembrie, fiindcă nu mai putea rezista presiunilor lui Urdareanu şi lui Malaxa, care puneau n fiecare zi un gheşeft la cale? Au avut ndrazneala sa spună ca trebuia sa plec, fiindcă o destindere era necesara şi eram eu, omul omorurilor din septembrie. Eu? Eu n-am făcut decÂt sa execut ordinul Regelui. Am primit ordin sa curat pAna seara şi pe asasinii lui Călinescu, şi pe cei de la RÂmnicu Sărat, şi cAte trei de judeţ. Am cerut răgaz, sa mai pot lua oamenilor cAte o declaraţie, sa se mai poată alege printre cei vinovaţi. S-a refuzat. Au fost prefecţi care n-au avut culpabili de desemnat, caci toţi cei bănuiţi mai serios fuseseră concentraţi şi trimişi prin alte garnizoane, şi au mpuscat inocenţi! Va citez cazul de la Braşov, pe care l-am cunoscut… Domnule ministru, s-au omorÂt multi oameni degeaba, numai din cauza hienei de Urdareanu, care nnebunea pe Rege, de frica pentru pielea lui… care tot o sa plesnească! De cAte ori nu le-am spus sa stam de vorba cu oamenii, caci i putem ntoarce… N-au vrut; eu am ascultat de porunca! M-au nvinuit ca tolerez n politie oameni care s-au mbogatit… Domnule ministru, cu oameni care nu se mbogatesc voiau ei sa ucid fara sentinţa?”

Il ascultam, l ascultam, l ascultam – şi ma minunam cum Dumnezeu dăduse limba unuia din complicii bandei care a pus stăpÂnire pe tara şi o jupoaie… caci nu e Gavrilă mai breaz ca Urdareanu sau Malaxa. „Aceeaşi şleahtă”. Dar e plin de ura. Am impresia ca o sa i-o coaca lui Urdareanu – daca nu s-o mpaca cu el…

Gavrilă, la plecare, mi-a cerut voie sa mai vina.

E omul meu…