Guta Trâmbita

Parlamentul englez s-a redeschis ieri şi Hore Belisha a venit la Camera Comunelor sa explice pentru ce a părăsit Guvernul. N-a explicat nimic. A fost şi este de perfect acord cu Chamberlain şi cu toţi ceilalţi miniştri. N-a avut nici un diferend cu nici un general şi s-a înţeles perfect cu toţi comandanţii unităţilor mari şi mici ai armatei. Atunci de ce a plecat? A recunoscut dreptul primului-ministru de a-şi remania din când în când Cabinetul în vederea unui maximum de randament. După dansul a luat cuvântul Chamberlain şi a repetat exact aceleaşi lucruri. Un deputat din opoziţie a pretins ca Belisha a fost sacrificat curentului antisemit, care a început sa se accentueze, mai ales în armata… Ar fi o explicaţie.

În Japonia nu pare ca va fi o schimbare totala de orientare în politica externa, dar o încercare de apropiere fata de Statele Unite şi de Anglia, menţinându-se totuşi principiile de absoluta independenta. Ministrul de Externe Arita a făcut totuşi o declaraţie senzaţională: „Pactul antikomintern cu Germania şi cu Italia e mai solid ca oricând!”.

Tătărescu a poftit la el pe membrii de la „Păreri libere”. Cu câteva zile înainte aceiaşi domni fuseseră invitaţi la un dejun cu Ghelmegeanu de către Dorel Dumitrescu. Scopul dejunului – ca şi al consfătuirii de la Tătărescu – era sa determine pe cei de la „Păreri libere” sa activeze în FRN. Declaraţiile lui Ghelmegeanu au fost primite cu surâsuri şi sfaturile lui cu indiferenta pe care o impunea marea mediocritate a sfătuitorului…

La Tătărescu s-au adunat Aznavorian, Bentoiu, C. Tătăranu, Dorel Dumitrescu, Alexandrini, Patrulius, Serbescu şi alţii „ejusdem farinae”. Guta-Trambita Serbescu le-a ţinut un logos în trei puncte şi patru mişcări prin care le-a explicat ca de acum înainte, politica nu se va mai face decât în cadrul FRN. Cu Partidul Liberal s-a sfârşit. Cine din domni vrea sa mai însemneze ceva, sa „activeze” în front. Dintre cei prezenţi mai toţi erau înscrişi în Front, dar de forma, cu gândul la ziua de maine când se vor găsi iar în caşcavalul liberal. Astfel stand lucrurile, cuvintele lui Guta-Trambita n-au provocat nici un entuziasm. Din mijlocul consternării generale a luat cuvântul Tătăranu (care n-a uitat ca Tătărescu n-a putut să-l ridice nici măcar la rangul de subsecretar de Stat) şi a vorbit cu curaj subliniind trădarea lui fata de ideea, de tradiţia şi de fiinţă Partidului Liberal. I-a reproşat apoi „excesul de supunere fata de Rege”, ca sa nu zică slugărnicie. Aci Tătărescu l-a întrerupt şi a spus ca Partidul Liberal e debitorul Regelui care l-a menţinut 4 ani la putere şi i-a mai dat apoi o alegere, pe care a pierdut-o.

„E vina dtale daca am pierdut alegerile în decembrie 1937! Nu trebuia sa pui pe caraghiosul de Franasovici la Interne şi pe hahalera de Sassu la Justiţie! Nu trebuia sa te certi cu Dinu Brătianu!…”, au urlat băieţii. Şedinţa s-a sfârşit „fara nici o concluzie”.

Ma întreb: ce importanta au domnii de la „Păreri libere” ca sa li se dea târcoale?

În cartea galbena franceza „Documents diplomatiques 1938-1939” se găseşte sub nr. 232 (pag. 254) o telegrama foarte interesanta pentru noi, pe care dl Couloudre, ambasador al Franţei la Berlin, o trimite dlui Bonnet, în ziua de 24 august 1939. Dl Couloudre telegrafiază ca după amănuntele pe care le-a aflat cu privire la pactul încheiat în ajun (23 august) de către Germania şi Rusia, cele doua tari au convenit nu numai sa hotărască intre ele, cu excluderea oricărei alte Puteri, soarta Poloniei – dar şi rezolvarea tuturor problemelor relative la Europa Centrala şi Sud-Orientala.

Citez textual urmarea telegramei: „Din zvonurile care circula, pare sa rezulte ca se considera aci pactul germano-sovietic ca trebuind sa aibă drept prima consecinţă împărţirea Poloniei.

Din spusele atribuite secretarului de stat, Lammers, Berlinul şi Moscova ar fi hotărât să-şi stabilească frontiera comuna pe Vistula. Rusia va primi un porto-franco la Danzig.

După alte zvonuri, Polonia va fi redusa la rolul de stat-tampon; Lituania va juca acelaşi rol şi va recapăta Vilna.

Provinciilor din Boemia şi Moravia li se vor acorda o anumită independenta şi vor servi pentru aşa-zisa punte de legătură intre slavism şi germanism.

Reichul şi Rusia Sovietica vor revizui de asemenea de comun acord frontierele statelor baltice şi ale României…”

Toate previziunile lui Couloudre au trecut de atunci pe ecranul realităţilor, desi unele din ele n-au putut fi complect înfăptuite. Sa speram ca în aceasta categorie va intra şi previziunea referitoare tarii noastre…

Îmi aduc aminte ca la noiembrie s-a împlinit abia anul de când Göring mi-a spus: „Granita noastră e pe Nistru; vom veni sa va apărăm, de veţi voi sau nu…”. Cum se schimba punctele de vedere, în problemele cele mai esenţiale, când sunt în funcţie de oportunism!

De frica păcii, războaiele durează