08 Aprilie 2005 „Bestiile se retrag…”

18 ianuarie. Pentru ce se zice: fumează ca un şarpe? Fiindcă pe zidurile bisericii balaurii vărsau foc, fiindcă în iconografia mai veche şerpii erau totdeauna reprezentaţi cu limba scoasa, o limba subţire ce le ieşea din gura ca o ţigară…

Pentru ce se zice: pana în pânzele albe? Fiindcă la tara se albesc în spălaturi succesive ţesăturile de în şi de cânepă şi se merge cu albitul după hărnicia femeilor; unele merg pana ce panza devine alba ca zăpada – de aci expresia citata…

Pentru ce se zice: prea de oaie? Oaia e un animal esenţialmente gregar, de aci reputaţia de a fi prost. Unde merge o oaie merg toate, şi nu e chip sa le mai opreşti – intra sub rotile căruţelor sau automobilelor, daca au pornit sa treacă peste o sosea. S-a mai dat inca o explicaţie acestei expresii: prea de oaie, bazata pe argumente de… miros, şi a dat-o răposatul Bogrea, protopopul ardelean atât de bun cunoscător al ascunzişurilor limbii romane. Bogrea pretindea ca expresia prea de oaie vine de la bacii romani de peste munţi, care dormeau totdeauna împreună cu oile lor prin târle, şi ca mirosul greu al acestora ii urmăreau pretutindeni şi le servea chiar de termen de comparaţie, când dau de ceva prost… Iscusinţă, dar şi fantezia părintelui Bogrea erau mari. Astfel explica el cuvântul „Zotecuste”! cu care saluta ţărănimea în jurul Albei-Iulii ca o contractare şi o alterare a cuvintelor latine: „Domnul cu tine!” cu care se întâmpina clericii catolici locali. O fi…

Intre Rusia Sovietica şi Tarile Scandinave a avut loc un schimb de note interesant. Interesant, nu prin faptul ca Sovietele au protestat fata de atitudinea antirusa manifestata pe toate tărâmurile de către opinia publica din acele tari, atitudine – zicea madam Kollontai – incompatibila cu starea de neutralitate, dar prin faptul ca pentru prima data, în răspunsul lor, Tarile Scandinave iau poziţie pe fata, în numele intereselor lor, împotriva intereselor sovietice… Prăpastia se sapa din ce în ce intre tarile nordice şi grupul ruso-german. Tarile Scandinave pot fi trecute deja în sfera de influenta engleza…

Pe frontul finlandez luptele continua pe un frig boreal, ce nu s-a mai văzut, spun informatorii locali, de 35 de ani. Finlandezii resping toate atacurile. Luptele mai violente par a avea loc înspre Salla. După telegrame din Stockholm, bestiile ar începe sa se retragă de prin toate punctele unde au atacat Finlanda.

Negocierile economice germano-sovietice tot nu sunt terminate, desi alianţă a fost semnata de 5 luni şi războiul durează cam tot de atâta. Telegrame anunţa ca zilele acestea ambasadorul Ritter va pleca la Moscova sa semneze convenţia definitiva. Definitiva? Pare ca asupra proiectului stabilit, Direcţiunea Planului Economic (Göring) nu e deloc de acord cu Ministerul Afacerilor Străine…

Pare ca intenţiile Germaniei, în ce priveşte atacul Belgiei, au fost serioase. Anglo-francezii pretind ca numai atitudinea lor hotărâtă a împiedicat pe nemţi sa înainteze. Inverosimil, caci nemţii îşi închipuiau bine de la început ca anglo-francezii vor sari în ajutorul Belgiei – prin urmare nu asta i-a oprit, daca intenţie de atac a fost… Dar poate ca totuşi n-a fost nici o intenţie?

Roosevelt a adresat un mesaj Congresului prin care lasa Adunărilor Legislative hotărârea privitoare la ajutorarea Finlandei, precum şi modalităţile acestei ajutorări.

Congresul, ca şi Preşedintele sunt dependente de opinia publica – toată favorabila Finlandei. Trecând mana Camerelor, Roosevelt a vrut sa se apere de bănuială ca ar vrea sa atragă America în război altauri de aliaţi – şi sa facă act de democraţie fara nici un risc.

„NU ÎNVIE MORŢII.”

Cele doua mari legi ale Guvernului Tătărescu – legea pentru numirea în funcţiile publice şi reforma FRN-ului. Pe cea dintâi Tătărescu mi-a trimis-o prin Portocala, ministrul lui, care mi-a şi expus-o. Pe cea de a doua dl Giurescu mi-a trimis-o într-un plic, cu o carta. Legea numirii funcţionarilor e o lege de principiu; principiul (examen şi numiri numai prin primele trepte) e bun, ramane de văzut cum se va aplica acest principiu.

Reorganizarea FRN-ului e fara interes. Organizaţia a fost omorâtă din prima zi. Acum, toate schimbările sunt inutile… Nu învie morţii!

Ceea ce Bujoi n-a putut să-mi facă, cu toate insistentele mele, a făcut-o Costică Angelescu: a in-fiintat un comisariat general al Petrolului. Când petrolul a devenit principalul obiect al schimburilor, pe baza cărora făurim politica noastră externa, era admisibil acestui produs sa fie lăsat liberei negocieri? Guvernul trebuie sa fixeze cat petrol vindem Germaniei, cat Italiei, cat Franţei sau Angliei etc. Bujoi n-a fost contra, dar voia sa introducă măsură pe care i-o ceream în Legea comerţului exterior, pe care a tot frecat-o şi pe care n-a putut sa o duca pana la promulgare, caci a fost redactata alandala…

C. Argetoianu împreună cu D. I. Ghica, R. Bossy şi alti diplomaţi interbelici

19 ianuarie. Desi ideea FRN-ului vine de la mine, desi organizarea lui s-a făcut după schema mea (decapitata ce e drept), desi am fost unul din crainicii Frontului în decembrie 1938 (zi în care s-a pornit la organizare prin trei întruniri ţinute la Cluj, Chişinău şi Craiova – aceasta din urma prezidata de mine) – d. d. Tătărescu şi Giurascu mi-au făcut abia alaltăieri seara cinstea să-mi trimită proiectul de reorganizare al Frontului. şi nu mi l-au trimis pentru a-mi cere avizul, ci pentru a lua textul lor la cunoştinţă. Aseară a fost convocat Directoratul la Preşedinţia Consiliului, tot asa, pentru a lua cunoştinţă, caci nici o observaţie nu s-a îndrăznit (decât de mine) şi mamelucii au ridicat labele, după cum li se dăduse în prealabil ordin… M-am dus şi eu la aceasta şedinţă ridicola, nu ca sa obţin ceva, dar ca sa fac anumite rezerve şi constatări, care sa rămână cel putin în amintirea celor prezenţi.

După o scurta expunere a lui Giurascu, care a subliniat modificările introduse: cate un preşedinte la circumscripţiile de periferie, peste cei trei secretari (la comuna, judeţ, ţinut); un preşedinte, trei vicepreşedinţi, un secretar general şi trei primi-secretari la centru – o vaga alegere (care tot desemnare este) pentru numirea demnitarilor frontului de la comuna pana la ţinut (inclusiv) – Tătărescu, care prezida, a întrebat daca cere cineva cuvântul. Tăcere mormântală. Nimeni neavând nimic de spus (!), am cerut eu sa vorbesc.

Am arătat ca FRN-ul a pornit greşit. Ca a făcut, cum zice francezul, „o pornire greşită”. Un partid nu se poate alcătui decât în jurul unei ideologii sau al unui om, care sa inspire încredere maselor. Frontul nostru are o ideologie (stârpirea abuzurilor de partid, suprimarea rotativei, întărirea puterii regale, sprijinirea unei guvernări de ordine şi de autoritate etc.) – dar aceasta ideologie nu este accesibila maselor. In lipsa unei ideologii trebuia un om. Acesta nu putea fi decât Regele. Regele trebuia de la început sa fie seful Frontului, cum e seful Armatei, cum e seful Guvernului. Am spus-o şi am propus-o de atunci. In discuţiile mele cu Călinescu (pe atunci ministru de Interne) şi cu Urdareanu, amândoi au admis punctul meu de vedere. Regele a şovăit, şi-a amânat răspunsul şi în cele din urma a refuzat categoric – făcându-ne totuşi o concesie: aceea de a nu numi nici preşedinte, de a nici nu prevedea măcar în regulament o asemenea demnitate. Suveranul pretindea ca lipsa de preşedinte trebuia sa insemne pentru întreaga opinie publica, ca rolul de preşedinte il asuma El, fara sa poarte titlul… Opinia publica n-a priceput nimic şi FRN-ul a rămas o organizaţie pe hârtie, fara viaţa şi fara răsunet în mase. Cele 2-3 încercări de reînviere au dat greş şi nici nu putea fi altfel… Reorganizarea actuala nu va da nici un rezultat. Fie ca sunt trei secretari generali şi un ministru în fruntea frontului, fie ca un preşedinte şi trei vice, în plus de secretari – tot o mâncare de peste. Acelaşi lucru se poate spune pentru parodiile de alegeri de la comuna, judeţ şi ţinut. Frontul va ramane mai departe o organizaţie moarta şi fara chiag…